Bărbați cu ținerea de minte mică

(Image from lakesidepottery.com)

Codul bărzăunelor maniere

– Te iubesc, nu știu ce m-aș face fără tine …

Petrache își sărută zâmbitor nevasta, o mai strânse o dată în brațe și dispăru pe ușa pregătită să-i acopere din urme. O oră mai târziu, după ce-și sunase deja secretara anunțând că era prins în trafic, se alinta, fără nicio grijă iminentă, în brațele Cristinei.

– Te iubesc, aș înnebuni fără tine, nevastă-mea nici nu mai știe ce-mi doresc cu adevărat. O interesează doar copiii și curățenia din casă. Tot ce vrea sunt bani, bani și iar bani, bani pentru văruit, bani pentru reparat gardul din spatele grădinii, bani pentru acoperiș, bani pentru pantofii copiilor, precis păstrează un procent și pentru ea, deși ca să-i ducă pe cei mici la dispensar, o dată pe lună, nu are nevoie de rochii de lux. Tu în schimb, iubirea mea, nu poți merge la coafor în rochia de vara trecută. Ador femeile care se uită la ce poartă!

Pe aceeași planetă, într-un apartament modificat ca să ofere plăcere mai multor clienți în același timp, Vasile își mângâia investiția pe cap, plângându-se că nevastă-sa, Clementina, altădată cuminte și blândă, ca o porumbiță, îl cicălea zi și noapte. Îl obosea cu tot felul de mofturi de făcut pe lângă casă pe care le-ar fi putut duce și singură la bun sfârșit. Ce mare filozofie să bați un cui! Și mai voia să-i cumpere și aspirator! Trei mături i-a rupt de atunci de spinare, Clementina nici nu știa ce norocoasă era, aspiratorul i-ar fi putut frânge coloana vertebrală, paralizându-i dorințele.

Aurel îmbrățișa doar sticla de rachiu, în șanțul din fața școlii, improvizând o baladă ce tânjea să se mărite bine, în folclor. O poveste despre o nevastă odată frumoasă și veselă, acrită de economia de piață și munca la câmpul retrocedat. El trudea din ce în ce mai rar, târâia un picior de când adormise cu frâiele în mână și căruța trecuse peste el. A omorât calul din bătaie, azi ar fi făcut pușcărie pentru așa ceva, vremurile se schimbaseră după chipul și oftatul nevesti-sii.

Sebastian, emancipatul comunei, divorța. Astfel nimeni nu ar fi putut să-l acuze de ipocrizie. Luase exemplu de la fiu-său, milenialul Bogdan, băiat cu facultate, băiat deștept. Bogdan nu se lăsase păcălit de promisiunile de dinaintea semnăturii de la Primărie și nici de sclipirea din ochii verighetelor. Iubirea, ca și copacii, moare doborâtă de hârtie. Tinerii de azi au idei cu mult mai sănătoase, traseismul natural, civilizat, inteligent, ferește planeta de emanațiile nocive cauzate de plictiseală și de frustrări.

Între timp Laura, nevasta lui Petrache, e strigată curvă ori de câte ori trece prin fața crâșmei, în drum spre școală. Doar pentru că a acceptat, cu împrumut, trei cărți de pe lista de lecturi suplimentare din mâna profesorului abia transferat. Bărbatu-său plătea doar pentru lucruri serioase, era treaba primarului să le facă bibliotecă.

Preotul privește de la poarta bisericii, ridicând neputincios ochii la cer. Duminică de duminică cerșește bani, după slujbă. Câștigă doar din înmormântări, iar bătrânii s-au cam rărit. Tinerii care mai au trebuință de căsătorie o oficiază la oraș, unde darul e consistent și restaurantele simandicoase. Și mai e și aglomerație, nu ies la iveală chiar toate detaliile …

Iubire, fost bibelou de porțelan …

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.