HazNa cu cazna

În noaptea frigului de lapte

am prins din urmă două șoapte,

le-am mărunțit în voci de ceață,

luna, gravidă, mima greață,

un brad cu cușma pe-o ureche

îi recita, în greaca veche,

povestea unor țânci de zei,

pofta duhnea a ceai de tei,

din rai, un sfânt ungea cu miere

tăcerea buzelor de stele,

lumea cerea setei iertare,

timpul râdea în gura mare,

doar eu, din ochi de margaretă,

curtam iubiri de eprubetă.