
În noaptea frigului de lapte
am prins din urmă două șoapte,
le-am mărunțit în voci de ceață,
luna, gravidă, mima greață,
un brad cu cușma pe-o ureche
îi recita, în greaca veche,
povestea unor țânci de zei,
pofta duhnea a ceai de tei,
din rai, un sfânt ungea cu miere
tăcerea buzelor de stele,
lumea cerea setei iertare,
timpul râdea în gura mare,
doar eu, din ochi de margaretă,
curtam iubiri de eprubetă.
Superb … sunt fascinat de usurinta cu care curge versul tau. Felicitari !!!
ApreciazăApreciază