Te-ai dus pe puful fin de păpădie,
mereu m-am întrebat de ce-ai plecat,
îmi promisesei o felie din tortul pe vecie,
dar frișca s-a îngălbenit și-a expirat.
Maică-ta mi-a cerut să-ți trec pe nume zestre
în contul zâmbetelor ce mi le-ai pus pe chip
pe vremea când îmi treceai pe sub ferestre
și-mi construiai pe gânduri castele de nisip.
Azi îmi zâmbești de pe fotografia altei nunți,
le-am spus copiilor c-ai devenit alergic la așchia de lemn,
că alte primăveri te iau la bani mărunți
și că-ți aduni emoțiile-n proză, temând înțelepciunea vechiului poem.
