Ciuntiri fără delicatețe

(Photo from cardiffians.co.uk)

Orașul și-a luat numele de familie,

a comasat toate sufletele

între coperțile unui registru cu memorie inadecvată

și m-a lăsat să-i aștept canicula,

într-o uitare extravilană.

Cu câteva luni înainte

își scosese încăpățânarea la licitație,

refuzasem să-i acomodez taxele oficiale

pe naivitatea mea financiară.

Nu s-au găsit samariteni,

nici învoieli pentru renunțarea dreptului la parcare.

Dezamăgit, a împachetat și a plecat

la mama orașelor în pragul divorțului.

Mi-a plecat orașul,

eram gata să plâng

dar lacrimile din piele de crocodil

m-ar fi împiedicat să văd aceeași creatură

de care mă mai despărțisem de câteva ori,

înainte de a mă travesti în prețiozități urbane,

făcându-mi,

la fel de interesată,

cu ochiul.

Păcatul meu era să dau mereu

atriul, în chirie, unor fiori fierbinți, de mahala.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.