Despre gânduri și degringoladă

(#apredart, Pinterest)

– Luluța! Luluța!!! De zece minute vorbesc cu tine iar tu visezi cu ochii deschiși! Du-te și te spală pe mâini, masa e gata!

– Vorbeam cu niște prieteni de-ai mei … Mami, cine sunt copiii ăștia care vorbesc în capul meu?

– Care copii, Luluța? Ce mai pui la cale?

– Copiii ăștia! Când stau la masă, de exemplu, mă întreabă cum cad firimiturile. Tot ei mi-au spus că frunzele alea verzi pe care le tot pui în supă sunt otrăvitoare.

– Aha, tu ești aceea care face mizerie pe sub masă! Luluța, nu există niciun alt copil care să vorbească în capul tău, vocile acelea sunt gândurile tale, tu ești responsabilă pentru ele, tu ești cea care va suporta consecințele. Ai înțeles?

– Mami, dar nu e vina mea! Poate că sunt gândurile altor copii, dacă zici tu că așa se aud gândurile …

– Ai văzut tu vreun copil în capul tău?

– Nu.

– Vezi? Sunt gândurile tale. Joci teatru cu ele așa cum faci de fiecare dată când trecem pe lângă chioșcul de înghețată. Taci un pic și ascultă ce-ți mai spun gândurile alea, nu cumva le e foame?

Anii au trecut, dar gândurile sunt la fel de curioase și greu de îmblânzit. M-au domesticit în schimb pe mine. Vin cu tot felul de întrebări, dau cele mai neașteptate răspunsuri. Nu se plâng, mai degrabă eu plâng, nu se arată, dar îmi arată, vorbesc, dar nu mă lasă să bârfesc, gândurile mele habar nu au ce e aia dragoste, dar vor să ne îndrăgostim, mă imploră chiar. Dar nici eu, nici ele nu știm cum arată și nici cum să intrăm în vorbă cu ea. Am învățat multe împreună: cum să ne îmbrăcăm, cum să ne dezbrăcăm, ce ne place, ce ne repugnă, ce ne întristează, ce ne împrietenește, am învățat cum să ne despărțim.

Gândurile astea, și tinere și bătrâne, sunt prietenele mele. Loiale, oneste, interesante, curate sau atinse de neșansă. Ne-am fi îndrăgostit unele de altele, dar ni s-a spus că nu ar fi fost dragoste, ci narcisism. Steril, fracționar. Cărțile ne-au spus. Cărțile sunt niște gânduri matusalemice care uneori găsesc câte o sămânță de adevăr.

– Cu cine vorbeai, pari supărată?

– Țipam la gândurile astea mititele, vorbesc toate de-odată și nu am chef de joacă. Mi-e somn.

– Eu vorbesc doar cu cel din oglindă, dar am știut de la bun început că ne potrivim!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.