Naivii mercenari ai speranței

(Image from usseek.com)

La început a fost doar o propunere, venită din mediul privat, greu de localizat. Un apel către pensionari, ultimele vestigii de conștiință pe gratis. În fiecare secundă un copil, nepotul sau strănepotul unui apropiat al morții, era ucis. Undeva pe glob. Cei mai mulți în accidente de circulație. Cineva trebuia să ia, chiar și de la second-hand, atitudine. În schimbul a trei mese și ceva bani pentru medicamente, bătrânii ar fi trebuit să se lase legați de niște stâlpi de iluminat, pe la încheieturile șoselelor. În momentul în care dezbaterile publice au luat foc, bătrânii străzilor și-au luat tălpășița. Indiferent de orânduire, statul, abil instrumentat de către politicieni, incită la muncă patriotică. Dacă ar fi ca toate eforturile din lume să fie plătite nu ar mai fi nevoie de politică. Inițiativa voluntară, neafectată de manipulare, e o rara avis. În spatele fiecărei fapte bune, un gând necurat scurmă după recunoaștere sau putere și gologani. Subiectul s-a împânzit în toată media, apelurile își cântăreau cu grijă greutatea lăsată pe seama umanității. Bătrânii însă ignorau partea practică, cu eleganță. Generațiile mai tinere îi considerau datori pentru orice neajuns al realității. Era adevărat, munciseră, clădiseră lumea ce le zâmbea în fiecare zi de la fereastră, dar în materie de politică alegeau prost, erau complet rupți de elasticitatea tinereții, deveniseră liniari, încăpățânați și, mai grav decât toate, atotștiutori. Mai erau și vocali, apărându-și, cu argumente, drepturile. Conflictul dintre generații încurca treburile tuturor. Pentru că nu a găsit pic de înțelegere în devremele dimineților, petrecute la piață, ale celor încă independenți, statul s-a reorientat spre cei susținuți suplimentar de la buget, spre cei din casele de bătrâni. Cei bolnavi, cei care mai puteau conta drept părere își întindeau anxietățile pe paturi de stabilimente private.

Bătrânii au fost instalați pe scaune de plastic, câte doi la o masă, li s-au servit ceai și gustărele, cărți, reviste, jocuri de șah și de table. Banner-e fosforescente le anunțau scopul și prezența.

În câteva ore toți au căzut victime furiei din trafic, câțiva încă se mai zbăteau între viață și moarte, la spital. Marea lor majoritate își mutaseră însă domiciliul la cimitir. Statul nu făcea cine știe ce economie, înmormântările costau o avere.

Bătrânii nu fuseseră loviți din ură sau cu premeditare, toți vinovații erau plânși de remușcări. Fuseseră loviți de oameni tineri, grăbiți să se întoarcă acasă de la serviciul destul de bine plătit, mai pe seară se anunțase un miting împotriva uzului excesiv de sticle de plastic.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.