Gânduri de lemn

(Image from hermionesgarden.blogspot.com)




Odată,

pe când inocența era încă fată,

un copac mi-a bătut în geam, în noapte,

plângându-se de migrene și de dureri de spate,

noaptea, neimpresionată, își punea părul pe moațe,

am coborât și l-am strâns, liniștindu-l, în brațe,

mă pregăteam să strig după ajutor,

m-a oprit, din destin rămăsese doar cu o coadă de topor,

nu voia decât să îl țin de mână

când moartea-i va ascunde ochii în țărână.

Odată un copac m-a molipsit de speranța de-apoi,

dimineața s-a revoltat și i-a dat luminii aurul înapoi.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.