Anunț viral și matrimonial

Inimă plămădită cu scorțișoară, starletă de muzică ușoară, caut sânge năvalnic, nimănui dator, pentru căsătorie plină de amor. Pun la bătaie casă cu patru dormitoare, puțină fierbințeală, ca forță motoare, cer fidelitate, nu ifose de nemurire, iar pe copii să-i botezăm, ambiguu, Fericire. Reclame

Despre participiul trecut și particula viitorului

– comedii adevărate despre lumea cealaltă- Nu suntem totul, dar nu suntem nici nimic. Dincolo de magazii, trupuri, suntem energie. Dar nu suntem la fel. Unii duduie, alții doar pâlpâie. Ce se întâmplă însă când se dărâmă șandramaua? Fiecare are parte de exact ce și-a dorit și pentru ce s-a pregătit. Credincioșii îl vor vedea … Mai mult Despre participiul trecut și particula viitorului

Sărmani de lume

Nu erau cozi, erau convoaie de deținuți ce visau să evadeze din realitate. Cantinele săracilor sunt și o soluție și o umilință impusă de evoluția rasei umane, dar nicidecum o neputință. Doar nepăsare. Nepăsarea tuturor. Și a sistemului, și a victimelor. Se aliniaseră în fața blidelor aburinde, urându-și foamea care-i aducea zilnic unii pe sub … Mai mult Sărmani de lume

Fără frică

Nu-mi mai aduc aminte de frică, doar uneori, când vremea se strică, când putregaiurile lasă larve pe minți, când iubirile mor în rugăminți, îmi lasă vorbă la lăsatul serii, când presimțirile se arată vederii, să ne-ntâlnim la răscrucea cu incertitudini, unde nebunii fac schimb de atitudini, de obicei o refuz, fără să mă irosesc în … Mai mult Fără frică

Gânduri de lemn

Odată, pe când inocența era încă fată, un copac mi-a bătut în geam, în noapte, plângându-se de migrene și de dureri de spate, noaptea, neimpresionată, își punea părul pe moațe, am coborât și l-am strâns, liniștindu-l, în brațe, mă pregăteam să strig după ajutor, m-a oprit, din destin rămăsese doar cu o coadă de topor, … Mai mult Gânduri de lemn

Noi cei din început

Coboară sfinți din cer pe trepte tăiate de fulgere din noapte, un păcat mi se-ascunde în piept, stingher, șerpi de Cale Lactee scuipă venin peste șoapte, îmi ești Adam precum n-ar fi altă Evă, raiul ne-a blestemat de nemurire datori, verdele își otrăvește propria sevă, rugile calcă-n picioare egoismul din sori, trec prin noi pași … Mai mult Noi cei din început

Nuntă-te!

Bisericile îmbătrânesc. Greu de tot, dar, ca și noi, ajung să-și târâie zidurile reumatice până la fărâmițarea dureroasă a oaselor de cărămidă. Bătrâna fusese în sfârșit internată, dar tratamentul era costisitor, iar fondurile monetare aveau alte priorități. Adevărul cumplit e că îi cerem mereu bătrâneții să aibă răbdare, în timp ce ne facem de cap … Mai mult Nuntă-te!