Dumnezeul dulcei uitări de sine

(Image from dancingmeow.com)

Tot mai mulți pământeni se plâng că Dumnezeu nu e nostim, că nu știe de glumă. Păi dacă l-ar fi durut continuu măseaua mai ieșeam noi, din prima, atât de deștepți, de rafinați și de degrabă cunoscători la caracter? Cică Dracul ar fi cu mult mai abordabil … Așa e, ca să-ți încropești o armată, ademenind fără scrupule de la concurență, trebuie să dai și de băut, și de mâncare, să urnești stavila umorului deocheat, să aduci și scripcari și dansuri de culise de societate până ai pus uniforma pe ei. Când li s-a lăsat întunericul pe ochi nu ai decât să le bagi pe gât blazonul, cu fier înroșit. Până la inconștiență.

Lumina și Cuvântul sunt mărci înregistrate, iluminatul și abrevierile sunt pe bani. Cei care își scot sufletele la vânzare o fac cu ușurința comerțului cu zarzavaturi. Vorbim totuși de un produs omologat pe care, paradoxal, cadorisiții pun preț dar le e rușine cu producătorul. Sau îl detestă.

Și Dumnezeu îndeplinește dorințe, dar cere răbdare și efort. Trebuie să dovedești că le poți purta pe umeri sau în jurul frunții. Diavolul nu are timp de așa ceva, el de-abia așteaptă căderea, cu cât îți arogi un loc mai la înălțime cu atât îl gâdilă mai aprig satisfacția. Ai lui realizează târziu că sunt sclavi, el bifează și folosește. Încerci să-ți asiguri fericirea, despre care susții că nu știi nimic, printr-o simplă tranzacție. Ai dracului cred că Dumnezeu stă cu mâinile în sân, resemnat să-și vadă marfa găurită, ciobită, murdărită. N-au înțeles nimic din credințe și tendințe. Se grăbesc deși gândesc.

Armata lui Dumnezeu e cu mult mai pestriță. El crede în diversitate, chiar dacă nu face paradă, iar regulile sunt mult mai degajate. Serviciile lui secrete au un departament special de Marii-Magdalene. Mata Hari e doar un nume de scenă. Se întâmplă chiar ca Întunericimea-sa să se îndrăgostească. Ș-apoi dacă nici dumnealui nu știe să facă curte, atunci cine? Te poleiește, te împodobește, pe dinafară, doar pentru a se vedea exagerat pe dinăuntru. Sufletul e cel care îl înnebunește, de trupuri nu duce lipsă. Devine insistent, nemilos, obsesiv, un pic patetic. De un singur lucru se teme și anume că excitat de iminența strângerii răcnite în pumn a bietei inimi ai să apuci să-i dezgolești pieptul, arătându-i că posedă și el una. O inimă care bate pe același ritm, chiar dacă mai înciudat. Dintotdeauna a fost doar Dumnezeu.

-Hei, Șefu’, nu-mi spune că și de data asta e tot una imposibilă!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.