O poveste în jurul Soarelui

(Image from roseellis.com)

Domnul Berevois era cel mai bogat om de pe planetă. Înșelase în afaceri, în viața privată, la masa de joc. Credea în fiecare zi a fi o luptă, prefera mirosul banilor, ridicarea la putere și aproape deloc oamenii.

Pe ștatele dumnealui de plată figurau oameni de știință, inventatori, artiști, filosofi. Aștepta la schimb mularea Universului după propriile dorințe. Domnul Berevois era convins că nu există un alt Dumnezeu.

Într-o zi, fetițele unei angajate de la bucătăria reședinței domniei sale i-au deranjat ora de meditație. Aduseseră cu ele mormane de drăgălășenii când veniseră să-și ia mama acasă. Domnul Berevois s-a supărat ireversibil pe spectacolul lumii. Atunci și acolo. Era timpul să facă ceva. Avea nevoie de o telecomandă.

A ordonat organizarea imediată a unui Congres Extraordinar al fizicienilor. Al celor mai buni dintre ei. Avea nevoie de o telecomandă care să producă și să administreze eclipsele solare.

Îngroziți, oamenii de știință i-au explicat că fără lumină viața pe Pământ ar fi fost pusă la grea încercare. Depărtarea de Soare anunța deja un sfârșit nu destul de îndepărtat al condițiilor în discuție. Domnul Berevois oferea deja, contracost, iluminat public, cei slabi, cu sau fără ajutorul dumnealui, tot aveau să-și găsească epilogul. Sau epitaful, finalurile încă se mai împodobeau artistic pe Pământ. Universul era o continuă stagiune, Pământul o piesă de teatru, iar dumnealui avea să fie cel care controla cortina. Și încasările. Ce dacă planeta murea odată cu el, venise altcineva cu ideea unui sfârșit mai bun? Nimeni, la niciun preț, nu putea oferi veșnicie și nici măcar cine știe ce sănătate. Da, domnul Berevois era extrem de supărat.

Privați de libertate și amenințați cu moartea celor dragi, precum în cele mai negre file ale istoriei, oamenii de știință au reușit să-i vină de hac Soarelui. L-au închis pe dinafară. Pe dinăuntru a rămas doar domnul Berevois, într-un oraș-capsulă construit în jurul ego-ului dumnealui, de unde putea controla de exact cât de mult soare avea nevoie. Nu se știe ce s-a întâmplat până la urmă cu bătrânul multimiliardar și nici cu cei câțiva oameni de încredere care i-au rămas alături, o eroare în sistemul automat de închidere a porților a făcut imposibilă orice vizită de dare de seamă. O criză de nervi a domnului Berevois a distrus și sistemul de comunicare.

Soarele nu s-a sinchisit nici măcar să arunce o privire.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.