O pricină fără zestre

(Friends)

Există o zi în viața fiecărei femei de care e bine să-ți aduci aminte, ca să ai răspuns atunci când te-oi da cu capul de pereți și te-oi întreba ce dracu’ îți ținea loc de minte.

N-a așteptat weekend-ul pentru că era etapă. A dat bani pe flori pentru că nu credea în schimburi de inele, filmul acela cu draci și pitici îl pusese pe gânduri. Se știe că bijuteriile au un efect nociv asupra femeilor, dacă îți pierzi capul și le cumperi inel îți cer și brățară, și cercei, și medalion, chiar și ceva de îmbrăcat pentru că nimic nu se mai asortează.

-Vrei să fii soția mea? Fără zestre! Îți spun de pe acum, fără zestre! Știu că părinții tăi sunt oameni de treabă, dar nu vreau să mă simt dator nimănui. Ne descurcăm noi și fără să amestecăm mătușile, nașa și vărul din Portugalia. Am eu grijă să nu vin cu mâna goală …

-Ai făcut rate pentru casă?

-Lasă, dragă, n-om muri dacă stăm câțiva ani în chirie, ne cumpărăm doar dacă e nevoie. Nici ai tăi nu mai sunt așa tineri, ai mei abia de se mai țin pe picioare, să nu ne grăbim.

-Parcă spuneai că nu avem nevoie de zestre!

-Casele în care am copilărit nu sunt zestre, iubito, sunt un drept al nostru. Dar hai să nu ne certăm dintr-atât, lucrurile sunt pentru fraieri, noi ne iubim. Eu aduc oameni, prieteni de-o viață, din cei care nu se uită în altă parte, la nevoie.

Așa a și fost. Prietenele mele au fost comasate în zilele de meci și în cele în care băieții se odihneau pe la ei pe acasă. În restul timpului Cristinel, Marinică, Tudorică, Florinel și Sergiulică erau nelipsiți din grațiile indulgențelor de canapea. Aveam același program la iarbă verde și același traseu spre litoral. La malul mării ne despărțeam. Noi, nevestele, eram încurajate să stăm la soare, iar după vociferări, cu reticență, și la cumpărături. Băieții nu erau interesați decât de șlapi. Ieftini, chiar dacă îi deranjau la bătături. Nu se atașau pentru că nu erau de folos în partidele de fotbal de pe plajă. Berea le ținea loc de conversație conjugală.

Nu am plecat în luna de miere pentru că băieții nu și-au putut lua concediu toți în același timp. Când nu erau de față își dădeau cu părerea prin telefon.

Când i-am anunțat că divorțez s-au strâns la ușa bucătăriei hotărâți să mă facă să renunț. Le venea destul de greu să înceapă căutările pentru o altă nevastă, una care să se potrivească. La proces au lăudat vederile lui largi în materie de independență a femeii și m-au blamat, un pic rușinați, de lipsă de empatie. Prietenele mele au preferat să i se alăture în concedii, singurătatea mea era îngrozitor de plictisitoare.

Mi-am dat la cusut o plapumă și m-am apucat de scărmănat niște pene, pentru ceva perne. După o căsnicie fără zestre nici nu am pe ce să pun capul …


Un gând despre “O pricină fără zestre

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.