Moarte cu pretenții

(Picture from http://www.bhmpics.com)

Molima a lovit mai întâi orașul, apoi, dusă de nas de foame, s-a așezat la masă cu satele de primprejur. La început medicii au crezut că era un virus rezistent la bune maniere, încuscrit cu meningita, dar nu au mai apucat să se dumirească. Morții erau arși, focul ținea loc de rugăciune. Copii plânși, strigându-și mama, umblau pe străzi, oprindu-se să se gudure pe lângă câinii aceleiași disperări. Pisicile ieșeau din cotloane doar noaptea, sperând că poate și boala avea nevoie de odihnă. Toată zona fusese izolată, doar câteva babe supraviețuiseră, cât să se ocupe de ultimele canoane lumești. Oboseala curgea și pe ele, dar boala părea să-și pregătească înmormântarea înaintea lor. Rar își mai făceau câte o cruce, doar copiii îl mai știau pe Dumnezeu. Cereau îngeri. Bătrânele aveau grijă să-i hrănească, să-i spele și să-i pună la culcare. Speranța își luase deja tălpășița.

Silvia se așeză, oftând, pe scaun. Îi venise rândul la bucătărie. Le dăduse copiilor de mâncare, adormiseră cuminți, înainte de a le termina povestea. Locuiau cu toții într-o casă altădată învățată să aibă grijă de oameni doar în vacanță. O casă frumoasă, cu două etaje, cu balcoane pline de flori și geamuri înalte, frumos arcuite, amabile cu hachițele zilei. Bătrânele dezinfectaseră până și subsolul, umpluseră cămările și apoi își mutaseră atenția pe grădina de legume și zarzavaturi. Mai erau doar câteva case locuite în sat, pe acolo candelele încă mai pâlpâiau doar pentru că nu-și încheiaseră definitiv socotelile cu viața. Boala însă se ferise de casa aceea frumoasă, poate că Dumnezeu se înțelesese până la urmă cu copiii și trimisese ajutoare. Cu ani în urmă Silvia trecuse printr-o operație pe cord deschis. Atunci moartea i se păruse interesantă, acum nici nu o mai băga în seamă. Simțea durere până și în respirație, dormea pe apucate, rămăsese fără lacrimi. Timpul pierduse din greutate.

Auzi bătăi la ușă. Lihnite, lipsite de răbdare.

-S-a dus și tăicuțu’ …

A luat-o de mână și împreună au pornit să ducă drumul înapoi la casa fetiței. Cristiana avea șase ani, mama și cei doi frățiori mai mici plecaseră deja, lăsând-o în brațele tatălui. Acum plecase și el. Era un miracol cum de toții copiii aceia care văzuseră doar moarte de jur împrejur nu se lăsaseră ademeniți cu bombonele. Nimeni nu se ocupa cu adevărat de ei, pe timpul zilei își duceau singuri grija de mână. Nici Dumnezeu nu avusese curajul să se arate.

Femeile nu purtau supărare, rămăsese doar iubire, din aceea curată, fără urmă de prejudecată.

Fetița a deschis ușa și a invitat-o, curtenitor, în casă. Gesturile pompoase aproape că au făcut-o să râdă. Tatăl se învinețise deja, ros de boală până la oase. L-a învelit în cearceafuri curate. Mai târziu s-a întors cu ajutoare și o mașină și l-au dus la rugul încropit la marginea satului. Îi ardeau precum păgânii, dar umpleau gura focului cu tămâie și flamele miroseau a Dumnezeu. Sufletele aveau să-și găsească singure drumul, nu exista îndoială.

Luată cu alții, care nu se grăbeau, Silvia uită de fată. Și-a adus aminte de ea înainte de a merge ea însăși la culcare. A sărit din pat de-a dreptul înspăimântată, cum fusese posibil să uite de copil? Alergă pe durerea propriilor picioare. În casă pâlpâia o luminiță. Deschise ușa și începu s-o strige. O găsi întinsă în pat, cu ochii închiși și mâinile pe piept. Își aprinsese singură candela.

-Cristiana?

O luă în brațe și o strânse la piept. Fetița deschise ochii plânși și o privi lung, până să se dumirească.

-Pe mine de ce nu vor să mă ia cu ei acolo unde s-au dus? Tanti Silvia, crezi că în Rai au o casă mai frumoasă ca a noastră? Oare o să vină să mă ia și pe mine când o să li se facă dor?

Lacrimile au venit de nicăieri, poate i se rupsese sufletul, viața îi făcu însă semn s-o urmeze.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.