Trecute vieți de stea

(Image from snco.com)

Am rămas oarecum datoare

unei ispite de stele căzătoare,

o poveste de seară, rătăcită,

înlăcrimând a ochiului ceresc orbită,

nici ruptă de zbor, nici călare,

strigându-și nerăbdarea-n gura mare

oricărui suflet de gâză, buhă sau ființă,

să îi trimită, pe dată, cea mai neașteptată, inflamabilă dorință,

le-am strâns în jurul meu pe toate,

le-am dat pe cele mult prea tinere la spate,

simțeam că în curând avea să moară,

dar nici alegerea nu îmi era ușoară,

cât am rămas, inertă, să pun grijă pe gânduri

hoarda de stele și-a strâns visul de veșnicie între scânduri,

lăsând în urmă dorințe lăsate la uscat, cerul s-a scuturat de șoapte și iluzii, o dimineață de vară m-a iertat


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.