Nici gând

(Image from http://www.tes.com)

Îmi cereai gânduri

și gândurile adorau să călătorească înspre tine,

ascundeam în valize părți din mine

pe care le consideram vitale,

mă lăsam în urmă,

ciopârțită, fluturând o batistă subțiată

de ploile prea multor amăgiri.

Îmi cereai gânduri,

dar le încremeneai sub greutatea acelor cu gămălie,

într-un necunoscut de insectar,

departe de ochii zilei,

de cearta celor fără gânduri.

Ți le scoteai din suflet numai noaptea,

la lumina iertătoare a lunii …

Gânduri-fluturi, gânduri fără scuturi,

luându-și zborul din întunericul efemerității noastre

de-o vară, de-o vară amară.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.