Răgușeală

Vin din lupta pentru tăcere, din întemnițarea cuvântului pripit, duc pe gând ultimul oftat de durere, consoanele adorm sub giulgiu, vocalele s-au smintit. Gâtlejul fărâmă silabele cu drept de vot, numai gesturile mai știu să arate mirare, interjecțiile pregătesc un complot, punctele de suspensie au lăsat loc de-o favoare. Reclame

Vara care s-a oprit între noi

Vara refuza să plece. Se întinsese la soare, închizând ochii la obrăzniciile harbujilor. Ochii porumbului o pândeau de după pănușe. De obicei se grăbea să mâne grâul pe drumul pâinii, agățându-și de brațe răcoarea strugurilor, strivindu-le plăcerea de buze. Timpul dintre noi nu-și mai făcea demult griji. Se moleșise, înciudat să tot aștepte. Se întorcea … Mai mult Vara care s-a oprit între noi

În cârca ploii

Ploua cu nemernicie, cu ură, împrăștiind nepăsare, mi se făcuse milă de lipsa de culoare, cai de apă își scuturau coama pe sub fereastră, tropăind tristeți pe așteptarea noastră, tu cântai, în surdină, uscând note pe trupul de chitară, aerul din casă căuta, prin dulapuri, un rest de nucșoară, te priveam, lumina ne uitase demult, … Mai mult În cârca ploii

Copii de ploaie

Ploua cu bucurie, de parcă toamna se aruncase pe fereastră, Buna cerurilor așternea pături de lână pe iarba albastră, Sfânta mâniei toca, pentru ochi, o legătură de ceapă, năzdrăvanii se duelau cu arcuri, praștii și bulgărași de apă, mama tuna, tata fulgera, dinspre lumină trimitea zilei bezele un curtezan de dispoziție senină, copiii scăpați pe … Mai mult Copii de ploaie

Pasărea lipsită de culoare a gândului

M-am rugat de arborele de lumină să-și coboare crengile până la țărâna ce acoperea, ca o mamă bună, toate zilele de ieri. Am așezat cu grijă, în cuib de frunze, pasărea lipsită de culoare a gândului fugar. „Vreau să zbor …”, i-am șoptit neomenescului și glasul meu s-a lovit de moalele cerului. „Închide ochii!”, mi-a … Mai mult Pasărea lipsită de culoare a gândului