Detalii șlefuite

(Image from http://www.dailymail.co.uk)

Minciuna e o scenografie temătoare de ploaie, o ajustare a realității la propriile nevoi. Precum toate celelalte surate manifestări umane și minciuna și-a găsit scuze, o risipă perfectă pentru eludarea mult mai supărătoarelor acuze. O scuză de egoism și una diametral opusă, de compasiune (un fel de generozitate asortată inevitabilului sinistru). Minciuna e o rampă de lansare în carierele bine plătite, în viața publică fără dare de seamă. A devenit o parte intrinsecă a vieții pentru că nimeni nu a privit-o ca pe un pericol. Minciuna e o boală care știe să se facă frumoasă, în detrimentul interiorului lăsat fără replică, rămas un fond foarte greu de definit ca formă.

Minciuna căsătorită e obeză, leneșă, plictisită, veșnic somnoroasă. Unul din doi o îndoapă cu dulcegării, celălalt promite un început de dietă, negăsind însă, nici măcar pe bâjbâite, o zi de luni, în calendare.

                                                                  *

El dormea acasă, dar nu avea timp pentru nimic altceva. Ea respira doar prin pereții casei, ca o igrasie, ca un intrus. Fiind contabilă, păstra legătura cu clienții prin curierat și prin internet. Încetul cu încetul pierduse urma orașului, prietenele îi mai aduceau din când în când zvonuri, bârfe la modă și nepotriviri, dar ea nu le găsea rostul. La un moment dat au încetat s-o mai caute, privirile le erau încărcate de reproșuri cărora li se făcuse rușine. Ea simțea că se lăsase înghițită de nisipuri mișcătoare, dar îl iubea, moartea concluziilor îi salvase căsnicia. El nu dădea niciun semn că ar intenționa să facă vreo schimbare. O disprețuia, dar o credea capabilă să-i ofere în continuare o relație confortabilă. Îl ferea de excese, de sentimente. Era o scuză elegantă, cultivată. Nici măcar nu-i cerea să-l însoțească pe la sindrofii, dar îi era necesară la dineurile plicticoase, cu digestie lucrativă.

Mai era și stearpă săraca, el plătea pensie alimentară pentru cinci copii … Trei băieți și două fete. Gemene. Ea le alegea cadourile pentru zilele de naștere și pentru sărbători. De Crăciun erau invitați cu toții la masă. Inclusiv mamele.

Femeile, îmbătrânind, adună, uneori din nimic, motive de o răutate incalculabilă. O urau și nu se sfiau să o arate. Copiii, împinși de la spate, preluau din iritarea adulților, dar nu luau vorbele în serios. O plăceau. Nu plecau fără s-o îmbrățișeze, uneori pe ascuns, urmând-o la bucătărie pentru un pahar cu apă sau smiorcăindu-se pentru o înghețată.

Nu ieșea nicăieri de Anul Nou, urmărea programele de la televizor și le alterna cu cele de la radio. El prefera Elveția.

După o vreme ea nu a mai fost în stare să deosebească fericirea ei de realitate. A inventat un joc, o capcană de prins fluturi. Îl încuraja să mintă mai mult, mai convingător.

Când s-a surprins dezgustat de propria singurătate, a fost prea târziu. Era în drum spre crematoriu, ea își luase ce-i mai rămăsese din viață și plecase fără niciun cuvânt. Fără niciun reproș. Îndrăznise să-l enerveze peste măsură.


Un gând despre “Detalii șlefuite

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.