Fior fără vlagă

(Picture from http://www.dreamstime.com)

Verdele curaj al tinereții,

ofilit pe buza fermentândă a paharului de vin,

prima brumă,

căzută ca o carcasă de aer rece peste deja plina de crăpături conștiință,

o ploaie purificatoare,

așteptată dar lăsată să prindă miros de bătrânețe,

un zâmbet ruginit,

altădată cu sclipiri de oțel inoxidabil,

încăpățânat, chiar dacă atins pe braț de o rudenie îndepărtată de crom,

regal, strălucitor, superficial,

un alb, alb plictisit de culoare,

gata să deretice prin dulapurile iernii,

mama,

deșertându-le pe toate din desaga uitată grea de singurătate,

căutându-mi privirea de sub lumina fugită de frica ultimului nor,

dușman de soare.

Eu,

departe,

de niciun ajutor.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.