Toate zilele

(Image from http://www.picstopin.com)

Toate zilele în care ai cerut să îmbătrânești s-au întâmplat vara,

când spicele împrumută de la soare drojdie și vână de crustă,

când piersicile atârnă zemuit, ca niște lampadare ale poftei de fericire,

când păsările nu caută ceartă, ci urcă până la pragul casei lui Dumnezeu

și se întorc doar chemate la masă,

atunci înflorești dantelat și îmi e din ce în ce mai teamă

să nu-ți cad petalele.

Prietenii îți aduc în dar licurici, iar neliniștile mici, de gâză,

se strâng în jurul tău ca o aură de fată cuminte,

ca o așteptare.

Abia atunci îmi fac curaj să trag noaptea peste noi

și toate bunele noastre intenții de a păstra discreția vie

sucombă într-o baie de stele, tăind în cer răni umede, de gelozie.

Toate zilele în care te alinți că îmbătrânești se întâmplă vara,

când spicele îmi aduc aminte de trupul tău și de cel al pâinii,

când șoaptele pârguiesc și nu mi-e pe lume o alta mai dragă.


Un gând despre “Toate zilele

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.