Cu luna pe gând

(youtube)

Dezamăgită de muțenia nopții

luna a adormit cu capul rezemat de pieptul cerului;

așa am găsit-o, răvășită de aerele dimineții,

cu obrazul mâncat de paloarea brumei, aproape străveziu.

Neștiind-o pudibondă,

m-a mirat spaima ei de trezie,

șovăiala în a cere puțină ploaie, cât să se spele pe ochi.

Cu câteva văluri de ceață trase în grabă pe umeri,

s-a lăsat pe genunchi, adăpându-și supărarea din roua pământului;

nici nu am apucat să-i spun cât de mult o iubesc,

a dispărut, lăsând în urmă un parfum ușor, de roză nălucă.

Se va întoarce, triumfătoare,

cu alai purtător de făclii și coroană de aur zimțat,

înfășurată în hermina dăruită de soare, dovada unui alt jurământ,

iar eu voi pleca privirea, ca un nătâng,

gonit în somnul celor care până la urmă au înțeles.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.