Daniel

Este posibil ca imaginea să conţină: 3 persoane, copil şi interior

Fețe rotunde, cu gura aurită,

prinse de câte o pereche de aripi albe,

care încă mai ascund miros de porumbel,

caută tovarăși de joacă, fâlfâind chemări

de pe zidurile bisericii.

Sfinți dulgheri lăcuiesc timpul

porționat în cufere gata să se îmbarce pentru călătorie,

și cer liniște,

împovărați de insistențele Cuvântului.

Din altar, o lumânare ce își picură

umbra pe ceaslov

trimite vorbă de îmbărbătare luminii

lăsate să bată la geam.

-Mama, Daniel se cațără pe pereți,

își caută zborul!

Femei bătrâne întorc capul

și îmi fac semn să tac,

mama mă strânge de mână, rușinată.

-Mama, Daniel s-a urcat pe pereți

ca să învețe să zboare!

Preotul tămâiază încă de la primele lacrimi.

-Nu mă mai strânge de mână,

eu de ce nu am voie să zbor?

Aripile își dau zborul de la una la alta,

Daniel nu se mai vede,

l-a înghițit tăcerea vopselei cu ochi de sticlă.

O față rotundă, cu gura aurită,

coboară fâlfâind și se ascunde

după o spetează de scaun.

Mă pun pe genunchi

și mă uit de-a susul în jos,

gata să o prind de picioare.

Nu are picioare. Numai aripi.

Mama mă așază pe scaun,

ochii ei mă imploră să nu spun.

Parcă zbor. Îi șoptesc:

-Daniel …

Cuvântul mi se întoarce, refuzat;

îl iau înapoi.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.