Anul Karenin

(Image from http://www.reddit.com)

Șinele ruginiseră, iarba și niște buruieni înflorate se mutaseră, cu bulendre cu tot, pe ecartamentul confort redus. De la distanță, o pădure cu complexe de înălțime îl privea pieziș, de parcă singura lui grijă ar fi fost să facă rost de bani din fier vechi. Venise cu treburi importante, deși îi trecuse prin minte să culeagă niște romaniță pentru maică-sa, aia de la oraș mirosea greu, a gaze de eșapament. Acum cumpărau de toate de la farmacie de parcă ăia aveau sere pe altă planetă.

Își puse servieta deoparte și căută cu privirea un loc de stat. Găsi un pietroi ajuns Dumnezeu știa cu ce treabă pe acolo! Îl acoperi cu o batistă și se așeză mulțumit. Studie șinele mai bine de jumătate de oră, până i se făcu foame. Scoase două sendvișuri din geantă și mâncă fără grabă, dând din cap ca de-o treabă dusă cu bine la bun sfârșit.

După ce împachetă resturile și le puse înapoi în servietă, se ridică și făcu câțiva pași primprejur, să ajute un pic digestia. Îmbătrânise un pic și nici stomacul nu-i era mare amator de deranj. Urmă o altă jumătate de oră de măsurători, tot din ochi, nu era nevoie de șubler. Se întinse la pământ, așezându-și gâtul pe șina rece. Era teribil de incomod! Sperase să rezolve treaba în aceeași zi, dar avea nevoie de o pernă. Măcar moartea să-l găsească șezând comod, răsfățat!

Se sfii să ia una din pernele umplute cu pene de gâscă scărmănate de maică-sa în speranța că îi va trimite și ei Sfântul o noră de treabă. Apucă o pernă îndesată, de burete, care se luptase cu ușa ca să nu zgârie fața peretelui. Cât s-a moșmondit a dat peste el o ploaie. S-a întors acasă nervos.

A treia zi s-a prezentat nerăbdător la locul însemnat cu un fular roșu, mâncat de șoareci. Perna de burete i se împotrivea dureros, nu auzise în viața ei de Tolstoi, era una din acele creații de nișă total lipsite de orice apetit pentru cultură.

O zi mai târziu a adus cu el una din pernele păstrate pentru ocazii speciale, pentru oaspeți de seamă. Nu apucase să găzduiască vreunul așa că merita din plin să moară cu fața acoperită de volane din dantelă. Maică-sa se ocupase de zestre, nu avusese norocul să fie binecuvântată cu fete așa că exagerase un pic partea de lucru manual. Perna burdușită cu puf de gâscă s-a dovedit a fi alegerea perfectă, nu-i mai rămânea decât să facă rost de un tren.

O săptămână a bătut la pas rutele feroviare, în căutarea locului potrivit. Dăduse numai peste pârleazuri lăsate de izbeliște, păduri gata să pupe scara trenului, mărăcini, nu lăsau pic de loc să te miști, până și la luat zilele era aglomerație!

Ar fi putut să se spânzure, lipsindu-se de toată tevatura asta afurisită, dar ar fi rămas în urmă doar o notiță de ziar ori el merita un articol întreg, cu fotografii, pe prima pagina. Măcar o dată în viață să fie mai respectat decât căderea guvernului! Probabil vor găsi și câțiva martori vizuali, că de interviuri cu apropiați nici nu se punea vorba, dacă ar fi avut așa ceva nu se mai așeza în fața trenului, pleca în vizită!

Se îndrăgostise de Nuți, casiera de la casa de bilele a cinematografului. Nici măcar nu era nevoie s-o invite la film, vedeau toate premierele gratis, seara, după program, cât îngrijitoarea se ocupa de curățenie. Își luase inima în dinți s-o invite acasă, dar mai întâi îi făcu maică-sii un control la inimă, să nu se prăpădească săraca de la atâta bucurie. Abia atunci observase inelul de pe deget. Nuți se măritase cu un fierar-betonist, pe el îl considerase doar un bun prieten. Și când te gândești că el avea post-liceală! Ar fi putut să mai aștepte până îi dădea ăla câteva scatoalce, după o repriză de beție, dar prefera s-o știe suferind toată viața că scăpase din mâini așa o bunătate de bărbat. Văzu trenul venind și fugi să-și culce capul pe perna de pe șină. Nu-i mai era gândul nici la priveliște, nici la nodul din gât. Locomotiva frână la câțiva metri în fața lui. O matahală sări fără să se mai obosească cu treptele, îl apucă de guler și-l trase până la ușa deschisă. Îi ordonă să urce scările, lipindu-i o palmă cât un marfar de ceafă.

-A avut dreptate fiu-meu, te-a văzut când a trecut cu bicicleta. Vrei să ne bagi în pușcărie, tâmpitule? Ia de-aici 20 de lei și du-te și cumpără-ți niște sfoară, dacă te mai prind pe ruta asta te dau pe mâna soră-mii, ai auzit?

-Cum o cheamă?

-Nuți, da’ după ce s-o mărita vrea să-i spunem Doamna Elena.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.