Vrăjeală cu prăjeală

(Image from http://www.lovethispic.com)

Sunt un șmecher. Mi-e frică să râd în hohote să nu se spargă buba, că nu am pregătită nicio explicație. Toată lumea o iubește pe nevastă-mea. Se pricepe la murături, la prăjituri de post, știe pe de rost leacuri pentru orice te doare, e șefă de birou și se îmbracă, din salariu, de parcă ar fi doamna Gucci! Norocul meu. În timp ce lumea stă cu ochii pe ea, cu laudele gata să curgă, îmi umplu buzunarul cu cornulețe și mă topesc în scenografie. Eu o iubesc pe Antonela și n-am niciun chef să aud laude și de la alții. Antonela e cu doi ani mai tânără ca fiică-mea, are nevoie de sfaturi și de protecție, nu mă deranjează că suntem și amanți. Tot felul de neisprăviți abia așteaptă să pună mâna pe ea, rolul meu e să o țin îmbrăcată. Nu și în dormitor, că nu-s chiar atât de prost. Toate bonusurile le investesc în industria modei, nevastă-mea nu știe dar nu mă simt vinovat, eleganța o inspiră. Antonela învață, într-o zi mă va părăsi pentru unul amator de chirurgie plastică, în privința asta sunt un retrograd. Nevastă-mea m-a învățat prost: remedii naturale și hrană numai bio. Mă doare sufletul când o văd pe Antonela înfulecând hamburgeri la minut și sosuri de la microunde. În câțiva ani tinerețea i se va arunca pe fereastră, oripilată de valoarea colesterolului și va trebui să încerc să salvez și alte domnișoare, poate mai ascultătoare. Oricum nu aș putea-o păstra, nu când nevesti-mii i-ar rămâne aproape toată averea. În plus nevastă-mea chiar are grijă de mine, de ținută, de dietă, de programul zilnic de exerciții. Sunt un norocos.

-Silviule, cine era tânăra cu care ai luat azi masa la Național?

-Am băut o cafea, dragă, știi că în oraș mănânc doar sub stricta ta supraveghere! E una din secretarele lui Radu, m-a rugat să-i permit să lucreze cu doamna Mareș pentru o perioadă, să învețe meserie. În doi ani doamna Mareș se pensionează și m-am gândit că i-ar face plăcere să se ocupe puțin și de câteva din secretarele astea mai tinere, că nu-s la fel de pricepute.

-Mie mi s-a părut că fata asta e deja foarte pricepută, ți se freca de picior pe sub masă.

-Vezi-ți de treabă, dragă, după cum zici, ți s-a părut, crezi că aș permite așa ceva? Chiar dacă ar îndrăzni, aș pune-o imediat la punct! Și-ar pierde slujba și crede-mă că nu-și permite; i-a murit de curând mama, nu are pe nimeni altcineva s-o ajute, de-aia m-am și oferit să vorbesc cu doamna Mareș. Îți dai seama cât e de norocoasă Livia noastră să ne aibă pe amândoi?

-Te-am mai văzut o dată cu ea, acum o săptămână! Silviule, dragă, bărbații sunt foarte naivi, poate că te-am răsfățat prea tare căci nici tu nu pari pregătit pentru lumea de afară. Cred că fata asta îți face vrăji, te smintește, de-aia nu realizezi ce se întâmplă cu tine. Crede-mă, până și de la distanță se vedea clar că o priveai precum boul poarta nouă. Dar nu te speria, mă ocup eu de situație.

-Sper că nu ai de gând să omori fata doar pentru că ți s-a părut ție că era ceva între noi?! Te înșeli, iubito, nu te apuca de nebunii, mai ales acum când suntem atât de fericiți!

-Doamne, Silviule, cum poți să crezi așa ceva?! Crezi că m-aș preta eu să trag de păr o amărâtă de fetișcană? Mai ales în public! Îmi fac cruce, eu mi-s din neam vechi, boieresc, noi nu ne dăm pe mâna emoțiilor. Voiam doar să-ți atrag atenția spre ce ar putea înțelege alții din povestea asta și zău că m-ar deranja că astfel de persoane nu ar aprecia adevărul!

Nevastă-mea e și deșteaptă, dacă zice ea că putoarea asta mică îmi face vrăji așa e! O vreme ar fi bine să mă țin după ea, să n-o apuce curiozitatea și în materie de tarife de divorț.

Unde s-o fi ducând? S-a îmbrăcat ca de picnic, cu balerini și pas fin, de fluturaș. Parfum de fructe, machiaj discret. Pălăriuță de paie, cu borul lăsat greu, pe privire. A dispărut pe ușa unei clădiri cu birouri, simt vreo douăzeci de noduri jucând table în gât. Pe partea stângă un panou înrămat cu ghirlande de trandafirași și porumbei de ipsos oferă servicii de magie albă: atragerea de iubire curată, ținerea soțului pe lângă casă, nici gând de divorț! Doamne, sunt cu adevărat un norocos! Îmi atrage privirea și panoul de pe partea cealaltă, o placă roșie, sângerie, pe care alunecă ușor câteva litere în cerneală neagră, de o caligrafie impecabilă: „De doi poli îl dau dracului și-ți mai rămân bani și de-o pereche de pantofi.”.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.