Gând rătăcit

(Picture from http://www.toastandbutter.deviantart.com)

Pentru o vreme am împărțit secundele numai cu ea,

amăgind un singur destin,

apoi o pasăre și-a făcut cuib pe clavicula singurătății.

Uneori mi se părea că o auzeam ciripind,

dar tăcerea strângea de gât silabele firave

ca pe niște pui rupți de pântecele de ou

și mi le îndesa pe sub piele,

lăsând în urmă un freamăt ușor,

un fior laș, condamnat la nepotrivire.

Câteodată mă trezeam cu ochii căptușiți cu pene,

mult mai ușoare și mai binevoitoare decât lacrimile

uitate pe stoc în cotloane indecente de ofertantă magazie.

Într-o zi păsării i-a trecut prin cap

ideea aceasta stranie că m-ar putea învăța zborul:

-Dar nu am aripi!

-Nu de aripi ai nevoie, ci de poftă.

Și-a întins aripile și nu mai știam

care îmi erau pene,

care îmi erau degete,

iar din colivia stomacului căuta scăpare

o dorință copleșitoare de a mă înălța,

de a mă atinge de nori,

de a ciupi vântul.

-Pe unde umbli?

mă striga, de pe cealaltă felie de pământ, mama.

-Am să pun totul într-o scrisoare,

pentru o vreme însă mai lasă-mă pradă acestui gând.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.