Babele (Retrocedări de Babilon)

(Fotografie de pe http://www.pushtimea.ro)

La ce taxe percepe pe creme, loțiuni, vopsea de păr, operații estetice și dioptria prostului ai crede că porțile timpului ar merita măcar un strat proaspăt de vopsea! Le-a ferit Dumnezeu de cari și putreziciune, dar fierul a ruginit și scârțâia înfiorător. Un lacăt mare cât un fund de mămăligă atârna de gâtul unui lanț aproape nou, ademenitor al tuturor curiozităților pământești. Infinitul nu are interfon, nu dă doi bani pe progres. Am început să strig ca nebuna, nu era zi de târg. Porțile se deschideau cu prietenie doar o dată pe an, în ultima zi consfințită a fi iarnă, pentru adopții. Un negustor de vremuri bune s-a apropiat suspicios, pretinzând că de la ceas îi dispăruse taman minutarul. Eram de partea greșită a gardului, pe unde bișnițăreau hoții de timp.

-Returnați timp nefolosit?

-Da’ de unde! Vreau să fac de râs o babă.

Negustorul a început să râdă, alienat de seriozitatea de care nu mă ștersesem pe picioare.

-Ați făcut-o de râs, drum bun!

Mi-a întors spatele și a dispărut ca și cum nici nu ar fi fost. Visez numai tâmpenii.

Nimeni nu vinde zile tinere, fetișcane, focoase și cu miezul încă fraged și fierbinte. Sunt date direct în grija primăverii care alăptează în ele speranța unui mariaj fericit, le vorbește curajos despre dragoste. Sfintele plătesc îngerilor ambrozie ca să le acopere cu noapte, în pofida tuturor rugăciunilor. Unele scapă, mituind arhangheli, și se leagă de cocoașa vântului, un paznic tocmit de catedrală, urmându-și drumul ascuns sub piele de iele. Nouă îmbătrânesc, smochinindu-și oboseala, dând bătăi de cap iernii care se simte obligată să le plătească pensie, nu fără a se plânge, la nesfârșit, de crize de încălzire globală. Cine are nevoie de babe? Dacă nu le aruncăm în stradă le îngropăm la azil. Cerurile sunt însă milostive. Le priponesc în adăposturi colective, ca pe câinii jigăriți ai străzilor fără amintiri. Judecata de apoi și de după, copiată după o izbăvire egalitară, le împroprietărește cu bucăți de Babilon. Mioape, surde, șontâce, se sprijină de talciocul idealurilor eșuate, așteptând o răsplată socotită la baniță, vociferând, acuzând un reumatism care nu mai vine.

Când primăvara stă gata să lepede sunt scoase la mezat, pe post de potcoave de cai morți, norociri cu gust de trecute nenorociri pe limbă.

Toate promit soare. Ai crede că Dumnezeu măcar de disperarea lor se îndură.

Am pus și eu vorbă pe drum lung și m-am prezentat să-mi aleg o babă. Nu le ține nimeni pe tarabă, să nu facă copiii să plângă. Le alegi după număr, ca la diavoleasca ruletă rusească. Ți-o aduc ascunsă într-un sac și ți se interzice să tragi de baiere până la ziua cuvenită. Ziua lor.

Anul ăsta o răceală polară s-a ținut de nasul moașei. Prima babă s-a dezmorțit greu, a doua a fost prea grăbită. De la a treia soarele a devenit curios. Când să zic ’șapte cu noroc’ m-a ajuns din urmă ploaia. Norii au scăpat din prinsoare și s-au împrăștiat ca boabele de piper. Toate babele au lăsat câte ceva de la ele, ca să nu fie duse înapoi, baba asta, rămasă să tragă cu ochiul, s-a înverșunat să strângă din dinți și să pună deoparte răbdări prăjite, pentru nu știu ce mai târziu. Când s-o caut prin buzunare și-a scuipat în sân, și-a făcut o cruce până la genunchi și s-a pus pe bocit de parcă murise de alaltăieri.

Acum că mi s-au închis până și porțile timpului în nas, nu-mi rămâne decât s-o înregistrez la primărie și să-i fac un dosar de câteva sute de ani.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.