În numele tatălui

(Tata)

Tata se scurge din mine,

pe neașteptate,

fără să-mi fi dat vreun motiv,

încerc să-mi astup vaietele inimii

dar e prea târziu

și mi-e din ce în ce mai greu să respir.

Nici măcar nu se strânge în băltoacă,

pământul îl trage în străfunduri,

cu tot cu mult prea firavele mele amenințări,

scurm de parcă mi-au crescut brusc gheare,

îl vreau înapoi,

îl vreau înapoi,

dar liniștea are gust de mucegai.

În curând cerurile vor ieși la spălat,

enervate să fie obligate să scoată petele de pe lume,

tata se va muta în iarbă, și în flori, și în copac,

iar eu nu voi mai ști să-i spun pe nume.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.