Odiseea – povestea unei călătorii sprâncenate, partea a II a

(www.ancientpages.com)

“Telemachus, apart from all the prease,

Prepar’d to shore, and, in the aged seas

His fair hands wash’d, did thus to Pallas pray:

‘Hear me, O goddess, that but yesterday

Didst deign acces to me at home, and lay

Brave charge on me to take ship, and inquire

Along the dark seas for mine absent sire!

Which all the Greeks oppose; amongst whom most

Those that are proud still at another’s cost,

Past measure, and civil rights of men,

My mother’s wooers, my repulse maintain.’ “(Homer, 2002, p.42, l.396-407)

“Telemah, neignorând împinsul de la spate,

Se îndreptă spre țărm, neîndrăznind s-o tulbure pe Pallas decât cu mâinile curate:

Ascultă-mi ruga, zeiță înțeleaptă,

Tu cea care mă îndrumi spre calea dreaptă,

Pe apele întunecate, învolburate de uitare,

Să plec să–mi caut tatăl, demult plecat pe mare.

Mi se împotrivesc alți greci, fără rușine,

Veniți să își dispute mâna mamei și să confiște starea tuturor de bine.”

A plecat cetățeanul (era cât pe ce să-i spun Kane pentru că tot avea să se alăture

frăției trandafirului) de-acasă, șoarecii s-au dedat la chiolhanuri și pe, și sub, și

primprejur de masă. O să vă întrebați despre ce boboc de fată vorbesc. Dacă i-aș fi

spus frăția lucernei sau a fânului proaspăt cosit s-ar fi indignat cei ce nu au uitat că 

învingătorili dădeau năvală călare în temple și biserici. Acum le zice bocanci, ca să

nu se supere nici veganii, nici asociațiile de protecție a animalelor, omul se descurcă

și el cum poate. 

Până revenim la biografia concretă a cetățeanului, aruncăm o privire și la ce a lăsat

acasă: nevasta gospodină, pe fiul Telemah și hambarele pline. Nu știm cât de

pregătite erau serviciile pe vremea aceea, dar șoarecii s-au infiltrat mai ceva ca apa

de ploaie. Nu cred să existe vreo poezie mai adecvată decât cea a lui Ezra Pound –

“And the Days Are Not Full Enough”, ceva de genul: e loc de mai bine, timp este,

războaiele nu-s destule – “Și zilele umblă mai mult goale”:

”And the days are not full enough

And the nights are not full enough

And life slips by like a field mouse

Not shaking the grass.” (Pound, “Staying Alive”, 2015, p.130)

“Și zilele umblă mai mult goale,

Și nopțile umblă mai mult goale,

Iar viața se strecoară, ca un șoarece de câmp,

Pe sub tăcerea firului de iarbă.”

Timpul nu se prea grăbea nici în Itaca, chiar dacă viața ne scapă tuturor printre degete.

Tolomacul, bietul Telemah adică, și tânăr și naiv, privea cum i se ducea moștenirea pe calea digestiei, fără să le stea nemernicilor în gât. Precaritatea sistemului de învățământ, coruperea celor îndrituiți cu studiul la domiciliul clientului constituiau și pe atunci un obstacol în calea dezvoltării multilaterale, n-a mai suprins pe nimeni atitudinea de mai târziu vis-à-vis de nordul gordian. Pallas Atena, zeița înțelepciunii nu hotelul, s-a strecurat și ea în viața copilului, nu de alta dar dacă lăsa totul în seama pușlamalei de Ulise îl mai așteptam și astăzi. Măcar despre el să știm câte ceva, că ne-a amețit destul de cap Godot. Ministresa învățământului, în persoană, coboară din stațiunea de la Olimp, dărăpănată astăzi, în antichitate de peste cinci stele, se dă de trei ori peste cap și se preface a fi tolomacul. Îi face rost de corabie, de echipaj și de traseu, chiar dacă mai întârzie puțin să audă și ceva rugăminți legate de cultul personalității. De vânt în pupa se ocupa un coleg de-al dumneaei, dar erau produse doar pentru grupe de vârstă mature.

“Oare de ce ne aducem aminte atât de rar de cinicii greci? Să nu fi observat nimeni că ei au știut tot și că au tras toate consecințele acelor indiscreții supreme? I-a trebuit omenirii mai bine de o mie de ani ca să-și recâștige naivitatea și ignoranța, virtuți disprețuite de cinici.” (Cioran, 2008, p.78)

Și eu tocmai ce l-am tras de urechi pe Telemah că nu și-a făcut temele acasă! Poți să te lași tentat de ignoranță, dar nu te poți lua la harță cu doamna înțelepciunii, pe scut ea poartă trofeul Gorgonei, capul Meduzei, cea care transformă nesupunerea în stană de piatră. În toate poveștile antichității zeii se țin mai mult de prostii, încurcându-se în treburile tuturor. Politeismul nu face decât să ascundă sub nouă straturi de confuzie vinovații. În monoteism cel puțin știm pe cine dăm mereu vina. Dar Dumnezeu și-a făcut loc în conștiințe cu mult mai târziu. În „Lacrimi și sfinți”, parcă surprins la una din seratele muzicale ale lui Iosif Sava, Cioran spune că atunci ”Când asculți pe Bach, vezi cum se înfiripă Dumnezeu.” (Cioran, 2008, p.76) Oare cine o fi stat ascuns în cântecul sirenelor?

Pețitorii nu cred să fi avut urechi pentru Bach. Nefiind în grațiile Euterpei, după un trecut de incidente muzicale în compania doamnei Romica Puceanu, mă abțin de la comentarii. Iată și un gând bun, dacă e să ne întoarcem la filosofi: ”oamenii care au optat pentru oroarea secolului au ajuns să-i judece pe ceilalți, care făcuseră celelalte orori ale secolului.” (Liiceanu, min.1:13). Domnul Liiceanu fiind prieten cu domnul Pleșu bănuiesc că țintește iar la reîncarnarea totalitarismului, așa că pe moment o las pe Atena la cârma corabiei și mă retrag în niște gânduri de pădure plecată la export, undeva pe lângă visul unei nopți în ploaie:

”We

Diet on water,

On crumbs of shadow,

Bland-mannered, asking

Little or nothing.

So many of us!

So many of us! […]

We shall by morning

Inherit the earth.

Our foot’s in the door. (Sylvia Plath, ”Mushrooms”)

Fragmente din poezia Sylviei Plath – ”Ciuperci”:

”Ne hrănim cu apă,

cu firimituri de umbră.

Aproape fără gust,

nu îndrăznim să cerem mare lucru.

Puterea stă în număr!

Puterea stă în număr! […]

căci până-n dimineață

vom cuceri pământul,

am pus deja piciorul în prag.”

Ce noroc să-l ții aproape pe Bach!

Notă: Traducerile din Homer au fost inspirate de traducerea în limba engleză a lui George Chapman și de cea în limba română a lui George Murnu.

Bibliografie

Homer, “The Odyssey”, translated by George Chapman, Wordsworth Classics, 2002, p.42

Citizen Kane, 1941, directed by Orson Wells, trailer

Pound, Ezra, “Staying Alive – real poems for unreal times”, edited by Neil Astley, 2015, Bloodaxe Books, p.130

Cioran, Emil, “Lacrimi și sfinți”, Humanitas, 2008, p.76, 78

Serata muzicală, emisiune de Iosif Sava, invitat Gabriel Liiceanu, 1995, fragment

Plath, Sylvia, “Staying Alive – real poems for unreal times”, edited by Neil Astley, 2015, Bloodaxe Books, p. 165

Homer, “Odiseea”, traducere de George Murnu, note de D.M. Pippidi, Univers, 1971


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.