Odiseea – povestea unei călătorii sprâncenate, partea a III a

(Image from http://www.kentorchards.org.uk)

“[…] As then our blood

Griev’d for Ulysses since he was so good,

Since he was good, let us delight to hear

How good he was, and what his sufferings were –

Though every fight and every suffering deed

Patient Ulysses underwent, exceed

My woman’s pow’r to number or to name.

But what he did and suffer’d, when he came

Amongst the Trojans, where ye Grecians all

Took part with suff’rance, I in part can call

To your kind memories – how with ghastly wounds

Himself he mangled, and the Trojans bounds,

Thrust thick with enemies, adventur’d on,

His royal shoulders having cast upon

Base abject weeds, and enter’d like a slave.

Then, beggar-like, he did of all men crave,

And such a wretch was, as the whole Greek fleet

Brought not besides. And thus through every street

He crept discovering, of no one man known.

And yet through all this difference, I alone

Smoked his true person, talk’d with him; but he

Fled me with wiles still. Nor could agree,

Till I disclaim’d him quite; and so (as mov’d

With womanly remorse of one that prov’d

So wretched an estate, whate’er he were)

Won him to take my house. And yet ev’n there,

Till freely I, to make him doubtless, swore

A powerful oath, to let him reach the shore

Of ships and tents before Troy understood,

I could not force on him his proper good.” (Homer, 2002, p.76-7)

Îmi clocotește sângele când mă gândesc

Ce om era Ulise, ce om! Nu știu de-s demnă eu să povestesc

Prin câte a trecut și cât de stoic

Și-a îndurat destinul lui eroic.

Îmi amintesc de Troia, când grecii chinuiau

Să-nvingă în războiul pe care l-am pornit fără să vreau,

Cum sfâșiindu-și pielea și hainele regale

s-a furișat, ca sclav rănit în luptă, printre vrăjmași, să afle ce puneau la cale.

Când l-am zărit se da drept cerșetor,

Mărturisesc că nu mi-a fost ușor

Să-l fac să uite de trucuri și minciună,

Vitejii nu cred în povești cu zâna bună,

M-am folosit de vechi ispite și de vicleșuguri femeiești

Să-l fac să mă urmeze, să îngrijesc de rănile-i trupești,

Gândul însă îl îndemna s-ajungă cât mai iute

Lângă tovarăși, în siguranță, pe a corabiei lui punte,

Mult înainte ca Troia s-apuce să regrete

Că-n fața aheului se despuiase de văluri și secrete.

Plecă tolomacul la drum, să-l caute pe tată-său. O voce interioară de Mioriță îi tot dădea ghes să-și ia cu el un prieten. Câinii au devenit o modă cu mult mai târziu, pe atunci oamenii apelau prima dată la oameni. Nestor, alt fiu de războinic, i s-a alăturat fără să facă mofturi. Primul popas a fost la curtea lui Menelaus, nimeni altul decât soțul Elenei. Elena, Miss Planeta Pământ de la acea vreme, a fost cea care a aprins fitilul războiul troian, după ce Eris, neinvitată la nunta olimpicei Thetis cu mult mai modestul Peleus, a băgat zâzania între zeițe, de-aia a fost nevoie ca mai târziu să se inventeze o oglindă vorbitoare, altfel se țineau războaiele lanț. Totul a pornit de la un măr cu dedicație, dacă s-ar fi ales manele nu s-ar mai fi întrebat nimeni dacă povestea are vreo legătură cu Parisul. Nu are, capitala Franței își trage numele de la niște triburi galice, Parisii.

A existat însă și un Paris țap ispășitor. Înainte de a se naște, mamă-sa a visat o torță. Ca orice mamă de bună credință, a crezut că era vorba de o profeție a Iluminismului sau în cel mai rău caz că băiatul o să facă muncă de călăuză. Și pe atunci unele granițe erau foarte stricte, iar de dictatori e plină istoria. Paris însă avea să-i dea foc la valiză, cu Troia cu tot. A fost primul caz de one-man-show, fiind norocosul căruia i s-a dat parolă pentru toate gamele de divertisment. A fost distribuit în prima versiune a Albei ca Zăpadă, cu diferența că vânătorul a adus drept dovadă nu o inimă de căprioară, ci limba unui câine. A vânat hoți de cirezi domnești, inspirându-i pe inițiatorii lui Grand Theft Auto. A organizat lupte de tauri. A fost juriul celui mai important concurs de Miss Univers din istorie.

Istoria umanității e plină de povești cu mere. Adam și Eva și-au pierdut domiciliul de lux din cauza unui măr, războiul troian și toată Sisifiada asta a lui Ulise a pornit de la un măr, Wilhelm Tell a trebuit să-și atârne și el de săgeată un măr, doar pentru că-și dorise să scape de ocupația habsburgică, Newton ne-a scos din când o zbura porcul tot datorită unui măr. Pentru războaiele moderne s-a inventat internetul, și s-a umplut lumea de mere.

Și, ca și cum nimic în lume

Nu-i poate face să dispere,

De mii de ani, mereu, anume

Merii rostesc aceleași mere… (Ana Blandiana, ”Dangăt de fructe”)

Și-au disputat titlul de cea mai frumoasă zeiță: Hera, Atena și Afrodita. Nu mai are rost să vorbesc de mită și de corupție, lumea cu așa ceva se hrănește, a câștigat Afrodita după ce a promis Parisului o Elenă de mireasă. Nu se deranjau ei, zeii, dacă mita era măritată.

”ROBERT

(Still more warmly.) I am sure that no law made by man is sacred before the impulse of passion. (Almost fiercely) Who made us for one only? It is a crime against our own being if we are so. There is no law before impulse. Laws are for slaves. Bertha, say my name!” (Joyce, 1983, p.111)

”ROBERT

(Cu voce încă aburindă.) Sunt sigur că nicio lege creată de om nu e mai sfântă decât vocea pasiunii. (Aproape cu furie) Cine ne-a dorit dăruiți doar unei singure persoane? Este o crimă împotriva umanității dacă e așa. Nu există lege care să primeze instinctului. Legile sunt pentru sclavi. Bertha, rostește-mi numele!”

Iată și unul din citatele elitei care s-ar potrivi mănușă rețelelor sociale, partea prietenă cu cititul. Deși își dorește să-și audă numele ca într-o rugăciune închinată unui zeu, s-a umplut iar lumea de zei, de zici că a făcut Styx-ul inundație și au dat moaștele olimpicilor pe-afară, Robert se aruncă cu capul înainte în plină contradicție. El vrea să-și audă numele precum Unicul, deși propovăduiește sexul fără atașamente, multiplicat. Matrițarea nu conferă unicitate. Nici valoare. Desțeleniți-vă, înainte de a vă transforma în produse de serie.

Bibliografie

Homer, “The Odyssey”, translated by George Chapman, Bloodaxe Books, 2002, p.76-7

Povestea lui Wilhelm Tell

Greek Legends and Myths

https://www.greeklegendsandmyths.com/paris.html

Ana Blandiana, Dangăt de fructe

http://poetii-nostri.ro/ana-blandiana-dangat-de-fructe-poezie-id-39078/

Joyce, James, “Exiles”, Granada, 1983, p.111


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.