Ochii vieții

Ochii grei, ca niște struguri, ard pe brațul nopții ruguri, se-ndogoară-n dulce chin, plesnesc în rușini de vin, Ochii cruzi, ca niște seceri, fură ierbii vremii treceri, duc vântului vorba-n pustiu, înrobesc cugetul viu. Ochii plânși, ca niște râuri, curg pe trupul lunii brâuri, smulg tăcerea din adâncuri și se-acoperă cu gânduri.

Odiseea – povestea unei călătorii sprâncenate, partea a VII a

Odiseea – povestea unei călătorii sprâncenate, partea a VII a “ ‘O heaven! What grace and grave price is by all men giv’n To our commander! Whatsoever coast Or town he comes to, how much he engrost Of fair and precious prey, and brought from Troy! We the same voyage went, and yet enjoy In … Mai mult Odiseea – povestea unei călătorii sprâncenate, partea a VII a

Odiseea – povestea unei călătorii sprâncenate, partea a VI a

Cetățeanul Ulise, încălzit sufletește de câteva ritmuri de jazz dedicate faptelor de vitejie din timpul războiului troian, varsă o lacrimă când se recunoaște în improvizații și începe să-și depene amintirile, profitând de ospitalitatea deloc jenată a părinților Nausicăi. “From Ilion ill winds cast me on the coast The Cicons hold, where I employ’d mine host … Mai mult Odiseea – povestea unei călătorii sprâncenate, partea a VI a