Academia babelor

Luiza a murit nemţeşte

– Reta, du-ti şî adă fata! Gelu, du-ti tu mai ghini, eu stau olecuţă cu Reta. Vine Dolcu să mă ieie.
– Mamă, iar vorbeşti prostii, l-ai înnebunit pi tata pi lumea asta, acuma-l dai di ceasu’ morţii şî pi lumea cealaltă …
– Du-ti, bre, şî adă fata, că di data asta chiar mor, nu vezi că de-aghe vorbesc? Macar s-o mai văd o dată.
– Du-ti, Gelu, şî adă fata, stau eu cu mama Luiza.
– Bini mamă, mă duc.
– Du-ti, du-ti liniştit, că nu mor până nu vii înapoi. S-o îmbrace cu rochia ceea înflorată pi care i-o făcut-o Reta. Aşa vreu să mi-o aduc aminti.
– Da’ ci crezi, mamă, că pi lumea cealaltă îi staţiune balneoclimaterică?
– Uiti cum vini Dolcu şî mă ceartă când nu mi-am luat hapurili, vă grijăsc eu dacă-mi suparaţi fata! Hai, du-ti, cî nu mai am multi răsuflări ramasi …
– O plecat Gelu, Reta?
– O plecat, mamă.
– Chiaptănă-mă, Reta, prindi-mi păru’ în coc, aşa, în vârfu’ capului. Şî dă-mă șî cu parfum. Barbaţii îs nişti proşti, da’ eu când mă întâlnesc cu Dolcu vreu sî mă vadă tot aşa frumoasă cum am fost.
– Eşti frumoasă, mamă, chiar şî acuma. Ai păru’ alb, ca neaua, iară ochii ţî-s vii, ca tăciunili. Poati ti faci bini …
– Nu mă mai fac ghini, Reta, tu eşti mai tari ca Gelu, după tăti prin câti ai trecut. Barbaţii îs slabi, n-au vlagă la boală, fimeia ţâni barbatu’ pi palmă. Tu rămâi sî țâi casa pi umeri. La noi, la nemţi, barbatu’ pari cî ţâni frâieli lumii, când di fapt fimeia-i aceea cari porunceşti calului. Sî nu ti lași dusî di nas, Retă, puni ordini în oamini șî în lucruri. Fata … fata m-o ţânut în viaţă în aiştea doi ani di când stau la pat. Ştiu c-o iubeşti ca pi ochii din cap. Eu am avut şăpti feti, şî pi Gelu. Tăti fetili s-o dus. Tăti. Mi-ar fi plăcut sî li văd fericite ca o mireasă. Tari aş fi vrut să apuc sî văd fata la casa ii. Plec cu ie în suflet. Când s-o faci mari şî frumoasă, să-i găsăşti un băiet bun, așa după cum ţ-am găsit șî eu ţâie.
– Cum adică cum mi-ai găsât mata mie? Gelu m-o găsât de unu’ sângur, mulţumesc frumos.
– Ei, ti-o găsât, vorghești prostii! El umbla după Roza, aceea ave’ bani, da’ tari mai era urâtă sărăcuța … Tu erai mândră ca o crizantemă, aşa că ţ-am dat ţâie scrisorili pi cari i li trimite’ lu’ Roza …
– Cum adică i-ai dat ii scrisorili pi cari i li trimitem lui Roza?
– Ai vinit? Undi-i fata?
– Acuma o îmbracă Geta, că i-o făcut baie. Cum adică ai schimbat scrisorili, mamă?
– Roza era șleampătă şî un pic bleagă, nu era di tini, ţâie îţi trebuie’ o fimeie zdravănă, cari sî ti ţână pi chicioari. Lu’ Roza ie-i fi scos peri albi mai ceva ca mie! Oricum, dacă tot m-o luat gura pi dinainti, apoi şî scrisorili di la Reta, primili trii sau patru, tot io le-am scris. Reta sî aştepta s-o ceară di nevastă unu’ Ţache al lui Huguzanu, erau în vorbi, da’ lu’ aceala i-am bagat-o pi Ileana poticăreasa pi gât.
– Mata i-ei pus-o în braţe lui Ţache pi Ileana? Ti strâng di gât cu mâinili meli …
– Staţi, măi, ghinişor, ci, n-o fost ghini? Iaca, o vinit Sorinel cu fata! Ia viniţi la bunica …
– Pi Anişoara lu’ Sorin tot matali ai adus-o di la Bucureşti, sî-i strâci casa?
– Aceea ave’ chistol di la Gheorghiu-Dej, nu mă pretam eu la așa ceva …
– Cum, bunica o adus-o pi Anişoara di la București?
– Nu, măi băiete, da’ nu m-aş mira s-o fi ales ie pi Geta. Ţ-aduci aminti, Gelu, că Sorin umbla cu altă fată când o cerut-o dintr-o dată pi Geta di nevastă …
– Mamă, zî că nu ţ-ai bagat nasu’ şî acolo!
– Nici n-am ştiut, măi, cî ați făcut tătu’ în mari secret, Dolcu era bolnav deja, n-aveam timp di prostii …Undi-i fata me? Luluţa! Hai la bunica bătrână!
– Luza, Luza, baţe!
– Pune-o aicea, la mini pi chept, cî nu mai am puteri în mâini. Luluţa me’ dragă …
– Nu-i gre’, mamă?
– Nu-i greu îngeraşu’ meu, când mă ie în braţe uit că tre’ să mor. Îi dai un pup lu’ bunica, Luluţă?
– Doami Luza, doami nani-nani.
– Gelu, aprinde lumânarea! Sorin, ie fata!
– Staţi, bre, că n-am murit! Am închis oleacă ochii, sî văd dac-o vinit Dolcu. Întârzie neamţu’, el cari nu sufere’ sî vii pisti minut …
– Mamă, spării fata!
– Io văd cî di spăriet vă spărieţi voi, fata înţâlegi ci spun. Luluţă, o iubeşti pi bunica?
– Luţa beşti Luza. Pipi Luţa, pipi …
– Vezi cî s-o chişăt fata pi mini, Retă, nu ie-i pus pelinci Sorini? Vă batiţi joc di-o fimeie bătrână … Hahahahahaha. Mor tătă chişătă … hahahahahaha …
– Luţa beşti Luza …Doami Luza …
– Mamă!
– Aprindi, Gelu, lumânarea!
– Hahahahaha.
– Ci râzi măi Sorini ca prostu’, cî numa’ acuma sî trezăşti bunică-ta şî-ţi radi un dos di palmă …
– Cum să nu râd, mamă, la cât di pedantă era bunica s-o dus să deie ochii cu bunicu’ tătă chişătă! Hahahaha.

De străbunica mea îmi aduc aminte ca de o zână cu părul argintiu şi mâini calde şi frumoase. A murit cu mine pe piept şi nimeni n-a ţinut supărare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.