Academia babelor

Best-Friends-sweety-babies-9337886-660-604

Luiza a murit nemţeşte

– Reta, du-ti şî adă fata! Gelu, du-ti tu mai ghini, eu stau olecuţă cu Reta. Vine Dolcu să mă ieie.
– Mamă, iar vorbeşti prostii, l-ai înnebunit pi tata pi lumea asta, acuma-l dai di ceasu’ morţii şî pi lumea cealaltă …
– Du-ti, bre, şî adă fata, că di data asta chiar mor, nu vezi că de-aghe vorbesc? Macar s-o mai văd o dată.
– Du-ti, Gelu, şî adă fata, stau eu cu mama Luiza.
– Bini mamă, mă duc.
– Du-ti, du-ti liniştit, că nu mor până nu vii înapoi. S-o îmbrace cu rochia ceea roşie, pi care i-o făcut-o Reta. Aşa vreu să mi-o aduc aminti.
– Da’ ci crezi, mamă, că pi lumea cealaltă îi staţiune balneoclimaterică?
– Uiti Dolcu cum vini şî mă ceartă când nu ieu hapurili, vă grijăsc eu, dacă-mi suparaţi fata! Hai, du-ti, că nu mai am multă răsuflari ramasă …
– O plecat Gelu, Reta?
– O plecat, mamă.
– Chiaptănă-mă, Reta, prindi-mi păru’ în coc, aşa în vârfu’ capului. Şî dă-mă cu parfum. Barbaţii îs nişti proşti, da’ eu, când mă întâlnesc cu Dolcu, vreu să mă vadă tot aşa frumoasă, cum am fost.
– Eşti frumoasă, mamă, şî acuma. Ai păru’ alb, ca neaua şî ochii ţî-s vii, ca tăciunili. Poati ti faci bini …
– Nu mă mai fac ghini, Reta, tu eşti mai tari ca Gelu, cu tăti prin câti ai trecut. Barbaţii îs slabi, n-au vlagă la boală, fimeia ţâni barbatu’ pi palmă. Tu rămâi Fuhreru’. La noi, la nemţi, tata ţâni frâieli, strâns, da’ mama porunceşti calului. Să-i ţâi aproapi di fustili tali pi tăţi. Fata … fata m-o ţânut în viaţă în aiştea doi ani di când stau la pat. Ştiu c-o iubeşti ca pi ochii din cap. Eu am avut şăpti feti, şî pi Gelu. Tăti fetili o murit, tăti. N-o apucat niciuna să fie mireasă. Tari aş fi vrut să văd fata mireasă. Plec cu ie în suflet. S-o faci mari şî frumoasă şî să-i găsăşti un băiet, cum ţ-am găsit eu ţâie.
– Cum adică, cum mi-ai găsât mata mie? Gelu m-o găsât de unu’ sângur, mulţumesc frumos.
– Ei, ti-o găsât pi dracu’, el umbla după Roza, aceea ave bani, da’ tari mai era urâtă saraca … Tu erai ca un trandafir, aşa că ţ-am dat ţâie scrisorili pi cari i li trimite lu’ Roza …
– Cum adică i-ai dat ii scrisorili pi cari i li trimitem lui Roza?
– Ai vinit? Undi-i fata?
– Acuma o îmbracă, că i-o făcut baie. Cum adică ai schimbat scrisorili, mamă?
– Roza era o năsoasă şî era şî cam bleagă, nu era di tini, ţâie îţi trebuie o fimeie zdravănă, să ti ţână pi chicioari. Pi Roza ai fi bagat-o în mormânt mai repidi dicât pi mini. Şî oricum, dacă tot m-o luat gura pi dinainti, şî scrisorili di la Reta, primili, io le-am scris. Reta aştepta s-o ceară di nevastă Ţache Huguzanu, erau în vorbe, da’ i-am bagat-o io pi Ileana, poticăreasa, pi gât.
– Mata i-ei pus-o în braţe lui Ţache pi Ileana? Ti strang di gât cu mâinili meli …
– Staţi, bre, ghinişor, ci n-o fost ghini? Ia, uiti c-o vinit Sorinel cu fata. Ia viniţi la bunica …
– Pi Anişoara lu’ Sorin matali ai adus-o di la Bucureşti, să-i strâci casa?
– Hai, bre, că aceea ave chistol di la Gheorghiu-Dej. Noi, nemţaraia, am depus armili dupa război.
– Cum, bunica o adus-o pi Anişoara?
– Nu bre, da’ nu m-aş mira s-o fi ales ie pi Geta. Ţ-aduci aminti, Gelu, că Sorin parcă umbla cu altă fată când o cerut-o pi Geta …
– Mamă, zî că nu ţ-ai bagat nasu’ şî acolo!
– Nici n-am ştiut, bre, că tăt ţâneţi la secret, tac-tu era bolnav atunci, n-avem timp di prostii …Undi-i fata me? Luluţa! Hai la bunica bătrână!
– Luza, Luza, baţe!
– Pune-o aicea la mini, pi chept, că nu mai am puteri în mâini. Luluţa me dragă …
– Nu-i gre, mamă?
– Nu-i greu îngeraşu’ meu, când mă ie în braţe, uit că tre’ să mor. Pup-o pi bunica, Luluţa!
– Doami Luza, doami nani-nani.
– Gelu, aprinde lumânarea! Sorin, ie fata!
– Staţi, bre, că n-am murit. Am închis oleacă ochii, să văd dac-o vinit Dolcu. Întârzie neamţu’, el cari nu sufere să vii pisti minut.
– Mamă, spării fata …
– Io văd că spărieţi suntiţi voi, fata mă înţâlegi. Luluţa, o iubeşti pi bunica?
– Luţa beşti Luza. Pipi Luţa, pipi …
– Vezi că s-o chişăt fata pi mini, Reta, nu ie-i pus pelinci Sorini? Vă batiţi joc di-o fimeie bătrână hahahahahaha Mor tătă chişătă hahahahahaha
– Luţa beşti Luza …Doami Luza …
– Mamă!
– Aprindi, Gelu, lumânarea!
– Hahahahaha
– Ci râzi Sorini ca prostu’, că acuma să trezăşti iar bunică-ta şî-ţi dă un dos di palmă …
– Cum să nu râd, mamă, la cât di pedantă era bunica, s-o dus să deie ochii cu bunicu’ tătă chişătă hahahaha

De strabunica mea îmi aduc aminte ca de o zână, cu părul argintiu şi mâini calde şi frumoase. A murit cu mine pe piept şi nimeni n-a ţinut supărare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s