Cicăleli

rodin's kiss

Anticoroziv

– Lili, dă drumul la uşă, că o sparg, să dea dracul …
– Ce-ai păţit? Ţi-a luat foc cursul de rezistenţă?
– M-am certat cu Robert, înnebunesc, fată! Am venit să-mi dai un sfat, pari aşa … că le ştii pe toate …
– Ha! Eu? Glumeşti! Mă cert cu Emi la fiecare trei luni şi e singurul care a rezistat în programă mai mult de un an de zile. Ce sfat să-ţi dau? Cum să-l pui pe fugă în 10 minute, folosind doar patru cuvinte?
– Iar v-aţi certat? Cine dă papucii cui? De ce vorbeşti în şoaptă, că nu-i nimeni în cameră?
– E un mister, un triunghi amoros de ordinul Bermudelor. Închide uşa după tine, cu cheia şi vorbeşte cu gura mică …
– Ai datorii la ţigări?
– Am datoria să mă liniştesc, înainte de a iniţia o faptă reprobabilă, ca de pildă să te strâng pe tine de gât, dacă nu taci odată!
– Ţi-a dat migrena peste cap?
– Migrena mea are două picioare, ochi plângăreţi, de Saint-Bernard şi se foloseşte de sentimente pure şi liniare, ca să-şi atingă scopurile egoiste şi superficiale.
– Ai început să vezi omuleţi, mă duc la farmacie să-ţi iau nişte algocalmin … deşi, sinceră să fiu, mai bine ai încerca cu terapie. Se ia drăcia asta?
– Care? Mă-sa? E la pachet cu Emi. Cum stă îmbufnat odorul, cum se apucă mămica să descâlcească tainele centrului de irigaţie. Dacă e weekend, vin şi unchiul Costin, verişoara Carina şi două nepoate gemene.
– Vă pregătiţi de botez?
– Nu, tâmpito. Vreau să-l las. Să mai aibă şi altele şansa să întâlnească aşa noroc.
– Dacă nu mă mai împac cu Robert, l-aş putea lua eu …
– Chiar îţi recomand. Robert stă toată ziua la bibliotecă şi te ia de mână doar ca să-ţi deseneze pe palmă nu ştiu ce maşină-unealtă. Nici nu vreau să mă gândesc cam ce matriţer se visează el, când te pupă. Ăsta o să inventeze strungul automat de excitare manuală – adică cum să faci laba la laborator, când n-ai chef să vorbeşti cu nevasta.
– Lili! Eşti teribilă! Ştii că-l iubesc …
– Parcă ziceai că-l laşi şi te ocupi puţin de incertitudinile lui Emi …
– Nu, fată! Eu nu umblu cu iubiţii prietenelor mele!
– I-am dat papucii. Nu-i iubitul nimănui. Sau mai bine zis, nu e iubitul nici unei cunoscute, aşa că nu te mai lamenta degeaba. Dacă-l scoţi la cafea, promit să o rog pe Marina să-i arate lui Robert cum se schimbă faţa de pernă, când n-ai maşină de spălat.
– Credeam că le-a arătat deja la toţi …
– Lui Robert nu, că nu-şi doreşte să-i apară cutia de viteze în proiectul de mecanisme.
– În proiectul … ce dracu’ vorbeşti acolo?
– Aoleu! Păi nu ziceai că începeţi să vă înmulţiţi abia după căsătorie? Doamne, abia am terminat de copiat de la el schema magnetofonului, pentru proiect … să dea dracii dacă nu e un geniu. Ăsta te iubeşte, se vede din detalii … Ce faci, plângi?
– A proiectat dragostea noastră, unică şi atemporală pe coli A zero?
– Nu fi proastă, uite aici, în colţ, e un A perfect, de la Ana, rămâi în istoria Politehnicii, fată!
– Emi ce proiecte are la Universitate?
– Clasicii ruşi. Imaginează-ţi Karenina, numele te avantajează … vă văd deja valsând, sorbindu-vă din ochi şi mă-sa … Aoleu, se aud paşi. Ssst! Asta-i regina-mamă.
– Dupa ce o cunoşti?
– Când merge, tocurile bat ‘Pentru Eliza’ lui taica Beethoven.
– Pe bune?
– Nu, proasto. E singura dresoare de toc cui care foloseşte doar Chanel 5. Linişte!
– Lili! Ştiu că eşti înăuntru, aşa faci de fiecare dată, deschide uşa! Emi refuză să iasă din casă. A trebuit să-i fac iar învârtită cu mere, să-l scot din depresie.
– Scorpia, învârtita cu mere e preferata mea, mă gâdilă după ureche … Du-te tu şi deschide, Ana, şi spune-i că am ieşit la un film, eu mă bag în dulap.

– Bună seara!
– Bună. Tu cine eşti?
– Ana, o colegă de-a lui Lili.
– Ce cauţi aici? Unde-i moţata?
– Care moţată? Lili? Doamne, să audă cum îi spuneţi …
– Dacă vrei să traieşti, îţi ţii gura închisă … Unde e?
– Ăăă … e la film, cu unu’ Robert, care reinventează biela-manivela …
– Nu ştiu despre ce naiba vorbeşti … Ea e setată pe Emi, am avut grijă să-i prezint numai idioţi. Cine-i tâmpita care l-a introdus pe Robert ăsta în poveste?
– Eu … ştiţi, Robert era prietenul meu şi ne-am certat şi Lili a zis să încerc cu Emi şi …
– Nu pot să cred! Ce lipsă de consecvenţă! Asta se dobândeşte doar la maturitate, mă tem că prietenia ce i-am oferit a copleşit-o şi a confuzat-o într-o foarte dinamică măsură.
– Mamă, ce cauţi aici? Ţi-am spus să ne laşi în pace! Gata! De mâine nu mai răspundem la sonerie! N-ai decât să baţi la uşa vecinilor!
– S-a terminat divorţul Popeştilor?
– Mamă!
– Bine, bine, dacă mai întârziai puţin, o scoteam din baie.
– Nu e in baie, e la film cu Robert!
– Robert şi-a pierdut ochelarii şi te caută la etajul doi, în locul tău m-aş grăbi, să n-apuce să le pipăie chiar pe toate …
– Fug … mersi …
– Lili, am bilete la teatru, e Albulescu şi e în trei-sferturi de oră!
– Şi eu te iubesc. Doar până la închiderea stagiunii.
– Te-ai gândit vreodată, că am putea fi fericiţi şi la balet?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s