Crimă cu final pus pe aşteptare

multiple-engagement-photo

Aproape că-şi aducea aminte cum era să fie îndrăgostit de nevastă-sa. Întotdeauna păstrase pentru ea un soi de admiraţie, dar astă seară îl ‘muşcase de gât’, redeşteptându-i pasiunea. O fantezie de-a lui. Împlinea 60 de ani, se aşteptase să-i organizeze o petrecere grandioasă, dar realitatea îi depăşise aşteptările. Toate amantele lui erau acolo. Toate. O frumuseţe calmă, dar caldă, nevastă-sa. Nu dăduse niciun semn, în toţi anii lor împreună, că ar şti că o înşeală sau că ar face vreun efort ca să păstreze imaginea lor de cuplu fericit, chiar dacă presa o contrazicea de la prima pagină. Senină, para întrebările răutăcioase, făcându-şi apariţia la braţul lui, iubitoare şi zâmbitoare sau impunând imaginile cu copiii. Jonglase cu crizele adolescentine ale lui Oscar, băiatul lui din prima căsătorie şi apariţia dinţilor gemenelor. Mama lui Oscar murise la naştere, lăsând în urmă un copil torturat de colici şi de teama de întuneric. Anda îl luase sub aripa ei de la început şi până la apariţia gemenelor îi veghease fiecare clipă, mai subtil decât o umbră. Oscar o considerase întotdeauna o intrusă, chiar dacă, îmbătrânind cu toţii, relaţiile dintre ei se normalizaseră aparent. Îi prindea uneori privirea dispreţuitoare, ca de vultur, pândind apariţia primului semn de slăbiciune. Anda se ocupase de casă, de familie, de tot. Nici nu o bănuise să fie atât de inteligentă, dar ghicise totul despre el. Absolut toate amantele lui erau acolo. Elegante, trufaşe, fremătânde, ca nişte pantere, gata să atace la jugulară, să ucidă. Chiar dacă veniseră însoţite de soţi, iubiţi, alţi amanţi, le simţea ura pe piele.
Îi plăceau femeile, le curta, îi plăcea să le încolţească, să le chinuie, să se chinuie. După ce le avea le părăsea, fără regrete, fără scene, nu le mai răspundea la telefon, refuza să le vadă, iar dacă tot nu renunţau, le dădea pe mâna presei, plătind poveşti care să le dicrediteze şi să le umilească. Acum veniseră pentru că nu o putuseră refuza pe Anda. Poate că ăsta era motivul pentru care nu divorţase de el. Căt îi stătea alături era o femeie bogată, puternică, influentă. I se potrivea.
Ar fi putut fi preşedinte, dar viaţa în lumina reflectoarelor ar fi năruit viaţa lui personală, iar lui îi plăceau mult prea mult femeile. Toate, dar le alegea pe cele mai bune, mai dorite. O singură eroare i se strecurase în planuri, ceva legat de sentimente. Nici acum nu-şi explica cum putuse să fie atât de prost. El. El! Vanda era frumoasă, superbă, îl înnebunise pur şi simplu. Ştia exact ce să spună, ce să facă, de parcă îl citea de pe dinăuntru. De parcă trăise sub pielea lui toată viaţa. Sexul cu ea era un torent de senzaţii. La început crezuse că simţea aşa pentru că îmbătrânise, dar trecuseră luni şi farmecul nu se diminuase. Pentru prima oară se gândise la divorţ. Pregătise actele. Îi vânduse lui Oscar cea mai mare parte din afaceri. Cumpărase bilete, dus, pentru Brazilia. Înnebunise numai gândindu-se la viaţa lor împreună. Dar acum totul se terminase. Îl înşela. De dimineaţă avea să îndrepte lucrurile precum fuseseră înainte.

– Dragule, e timpul să tai tortul şi să desfacem şampaniile. Anda. Frumoasa lui Anda, care se gândea la toate şi care îi adusese toate ‘greşelile’, să se confrunte cu ele. La început o bănuise de răutate, dar ea nu era aşa. Îi arăta doar că ştiuse, era ca un fel de glumă între ei. Ştiuse tot timpul dar le ignorase, ieşirile astea, copilăriile lui. Îl înţelegea. El nu putea fi altfel.
Pe Vanda o ascunsese destul de bine. Dacă ar fi aflat şi de ea, divorţul ar fi fost un dezastru. Şi totuşi Vanda era acolo. El întotdeauna câştiga. Era timpul să ţină discursul de mulţumire şi să le vadă pe toate petrecându-i-se prin faţa ochilor, zâmbind mincinos, ciocnind pahare, sărutându-l pe obraz, urându-l pătimaş, dorindu-şi să-l facă să înghită otravă.
Petrecerea se animă. Începură să danseze. Era timpul să se refamiliarizeze cu nişte şolduri şi coapse. Renata încă avea cei mai frumoşi sâni, fără nicio reparaţie capitală. Plini şi obraznici, i se făcea pielea de găină numai gândindu-se că aveau să i se odihnească pe piept. Pentru ea aştepta un blues. Nimic nu se schimbase, la 60 încă se simţea perfect. Îşi lucra corpul la sală, mai domol, dar ăsta fusese ritmul lui dintotdeauna, avea nutriţionist personal şi maseuză şi o viaţă sexuală încă interesantă şi agitată.
– Putem schimba o vorbă?
– Sigur, deşi nu vreau s-o supăr pe Anda, după ce s-a chinuit atât să-mi facă plăcere. În dormitor, dacă nu ai nimic împotrivă, în birou am depozitat cadourile. Dacă te gândeşti să mă implori, e inutil. Va trebui să te obişnuieşti cu ideea că am încredere doar în Anda.
– Anda, Anda, Anda … Întotdeauna s-a folosit de tine. Nu-ţi vrea decât banii. Nu te-ai întrebat niciodată de ce nu te-a părăsit, deşi îţi ştia toate aventurile? Nu m-ar mira să aflu că plătea un detectiv particular …
– Poate. Dar acum e vorba de noi. Intră te rog. Bei ceva?
– Pregătesc eu băuturile, eşti obosit.

Înainte de a le bate la uşă zorile, anticipând reîntoarcerea la tihnă a casei, Anda îi găsi cadavrul pe aşternuturi. Pe jumătate dezbrăcat, parcă gata să se afunde în viaţa altei amante, lacom. Nu se îngrijorase când dispăruse de la propria petrecere, mereu făcea la fel, iar ea era pregătită sufleteşte să-l scuze. Dar nu ca acum. Oh, Doamne, nu ca acum! Asta era ultima dată … Sună ambulanţa şi poliţia. Noroc că nu se isteriza niciodată, ar fi speriat nepoţii şi musafirii şi nu se cădea. Nu se cădea să-l vadă aşa gol. Închise uşa cu cheia şi coborând printre oaspeţi până la venirea poliţiei, îşi puse un martini. Trebuia să arate puţină emoţie, altfel îngropând, după cum îi era obiceiul, tot în ea, ar fi devenit suspectă.

Căpitanul de criminalistică Cosmin Fătu nu avea somn. La ei în casă el era bântuit de insomnii, nevastă-sa sforăia fericită. Încetase să-i mai facă copii, aveau 5 deja şi nu-i măriseră salariul. Dacă ar apărea o crimă! Nu că ar dori răul cuiva, dar dacă tot se întâmpla, măcar să fie în zona lui de influenţă. Când sună telefonul, sări în sus animat. Crăpase în sfârşit unul de care nu-i părea rău! Nu era un om rău, dar ăsta se culcase cu nevasta colonelului şi el era loial ordinelor pe unitate. De fapt se culcase cu toate femeile care îi ieşiseră în cale şi nu-şi văzuseră de treburile lor. Ori s-a săturat, în sfârşit, nevastă-sa de el ori a dat peste una care nu suporta despărţirile fără o notă finală agreabilă. Un caz uşor, nu avea să ţină mult, dar nu se apuca el acum să caute la dinţi herghelia lui Dumnezeu. Ajunse în acelaşi timp cu legista, o ochelaristă venită direct de pe băncile facultăţii. Era criză de doctori, unii căutau boli mai nobile prin străinătate, restul ieşeau la pensie.
La prima palpare îi găsise gura plină cu alune. Deşi aproape o prinsese cu un zâmbet, foarte repede ascuns de obraji, nevastă-sa le aduse la cunoştinţă că era, fusese, alergic la alune. “Cine ştia?” “Toată lumea. Era invitat des şi peste tot.”. De ce aşteptaseră să-l omoare la el acasă? Poate o enervase cu ceva?” Linişte sfidătoare, nu căzuse în plasă.
Ordonă percheziţionarea oaspeţilor, genţi şi buzunare. În bucătărie nu găsiră absolut nimic. Firma de catering avea o reputaţie excelentă. Poliţiştii găsiră două pungi neîncepute de alune, în două plicuri gri metalizat şi una pe jumătate mâncată, într-o gentuţă de mătase neagră, dar erau o marcă diferită, nesărate. Când l-au întors pe spate au dat cu ochii de o împunsătură de cuţit. În zona stomacului. A suprapus un alt ordin de percheziţie. În cinci poşete de seară au găsit 4 cuţite de corespondenţă şi un bisturiu. Posesoarele au fost urcate în dubă şi trimise la sediu pentru interogatorii. Până să-şi ia rămas bun, bucuros de ce aflase, legista îi dădu de înţeles că tăietura nu fusese letală. Trebuia să aştepte rezultatele autopsiei. Nu era rău, începea programul de varietăţi, cercetări la sediu şi pe teren.
Prima fu audiată nevastă-sa. Nu le-a spus nimic. Dacă nu găsea făptaşul avea s-o înfunde pe cucoană, aşa de-a dracului, că s-a ferit să nu-i scape vreun adevăr. Tot oraşul ştia că bărbatu-său fusese un curvar, ea o ţinea una şi bună cu ‘soţul atent şi tatăl minunat’. Ar fi fost bună de prim-secretară de partid, pe tarlaua ei era mereu producţie record. Au urmat copiii. Fetele plângeau de ţi se rupea inima, le-a dat pe mâna ambulanţei, că şi aşa veniseră 3. Băiatul suferea mocnit. Nu avea motiv. Taică-său îi vânduse afacerile cu câteva zile înainte. Nu, nu era nimic surprinzător, era un obicei de familie. Ei nu dădeau nimic pe degeaba, trebuia să dovedeşti că eşti mai bun ca celălalt. Nu bănuia pe nimeni, dar era gata să ajute, având în vedere că femeile se pierduseră cu firea. Se arătă grijuliu şi cu mama vitregă, deşi era la fel de stăpână pe situaţie. Un altul ar fi găsit lucrul ăsta suspect, dar el nu trăgea concluzii premature. Urmară rapoartele de la celelalte interogatorii, cu oaspeţii şi personalul casei. Toată lumea era suspectă, toţi îl urâseră măcar puţin, motive aveau din abundenţă. Totuşi nimeni nu-şi murdărise mâinile. După poziţia cadavrului părea să fie vorba de o legătură amoroasă, de care nimeni nu ştia nimic.
Se dădu cu capul de pereţi câteva zile. Drumurile nu duceau nicăieri. S-o ia dracu’ de Romă! Alea cu colb ajunseseră mai repede, autostrăzile te blocau în trafic.
Află că băiatul victimei venise însoţit la petrecere, de o minunăţie de femeie, care plecase înainte de ora crimei, cu o migrenă. Fotograful angajat pentru petrecere îi aduse un instantaneu cu ea, arăta splendid. Când readuse pentru detalii femeile cu cuţite, una văzu fotografia pe care o scăpase neglijent din dosar, încercând să tragă cu ochiul, îl obseda. O văzuse la un restaurant, luând cina cu victima, într-un oraş din vecinătate, unde ea fusese trimisă în delegaţie.
“Poate îl văzuse şi pe băiatul victimei?” Nu-i văzuse decât pe cei doi şi aşteptase mai bine de jumătate de oră comanda, după care ei plecaseră, zâmbindu-şi cu înţeles. Aha, deci bătrânul avusese o relaţie cu iubita fiului! Le descoperi cuibuşorul de nebunii, dar menajera, care îi surprinsese din întâmplare certându-se, se întorsese să ia plasa cu resturi alimentare pentru căţel, îl lămuri că bătrânul o dăduse pe uşă afară, acuzând-o că-l înşelase. Asta da glumă!!!
Legista se împiedică de prag când îi aduse plicul cu rezultatele autopsiei, nu părea din cale afară de calificată. Mă rog, se descurca el până la urmă. Întotdeauna se descurca. Surpriză! Victima murise otrăvită, i se umpluse gura cu alune ca să deruteze şi ca să oprească probabil voma alburie şi suspicioasă. Otrava îi fusese pusă în ultima băutură. Trebuie să fi fost preocupat de ceva, probabil de nuditatea drăcoaicei care-i venise de hac. Moşul murise foarte aproape de fericire, probabil cu mâna la păsărică. Păcat că nu aveau camere de supraveghere în casă sau poate aveau dar minţeau toţi, apărând terfelita aia de onoare a familiei …Trebuia să-i ia cu binişorul.
Nu găsi nicio camera de luat vederi, dar o găsi pe iubita fiului. Păru uimită că toată lumea trăsese concluzii greşite. Luase masa cu bătrânul, de câteva ori rămăseseră singuri când fiul fusese obligat să rezolve nişte situaţii urgente, dar discutaseră despre planurile de nuntă, nuntă care acum va fi, evident, amânată. Lăcrima cu eleganţă, sincer.
Spre seară îşi aduse aminte că voia să mai discute ceva cu fiul, doar-doar o găsi ceva, că doar n-o înghiţise pământul pe amanta asta a moşului, cineva trebuia să ştie ceva. De obicei taţii se lăudau în faţa fiilor şi viceversa. Merita o încercare. Băuse o bere cu colonelul, îi făcuse un rezumat, ziarele erau flămânde de ştiri, publicând între timp poveşti deocheate din viaţa bătrânului. Toate amantele care nu-l omorâseră, făceau bani de pe urma lui. Cele discrete se amuzau în taină. Bistroul era foarte aproape de sediul corporaţiei. La recepţie nu mai era nimeni. Portarul era un pensionar de-al lor, bucuros că ajută un camarad. Urcă neanunţat. Uşa biroului era întredeschisă, foarte puţin, dar îndeajuns. Fiul îşi îngropase la propriu durerea în sex. Hotărî să aştepte orgasmul la biroul secretarei. Din obişnuinţă deschise sertarele. Acolo fuseseră înghesuite nişte fotografii de birou, viitoarea nevastă părea să fie şi secretara moştenitorului. O auzi răcnind că nu vrea să bea, acuzând bărbatul că îşi otrăvise tatăl.
– Ţi-a plăcut când ţi-o trăgeai cu el. Zi târfă, ţi-a plăcut când ţi-o trăgea bătrânul! Era mai bun ca mine, zi, era mai bun? Te gândeai la mine cât i-o ţineai în gură?
– Porcule, pentru tine am făcut-o. M-ai implorat, îţi aduci aminte? Ca să-ţi dea firma! Mori de dragul averii! Dreptul tău, dreptul tău … E munca lui! Am vrut să te ajut … Ah!
– Ai vrut, dar ai gafat! L-ai părăsit înainte de vreme şi idiotul se răzgândise, voia să anuleze vânzarea. Îşi lăsase o portiţă. Dacă tot ţi-a plăcut să te prostituezi, du-te după el la groapă!
– Nu eu l-am părăsit, a aflat de noi. Credeam că tu i-ai aruncat adevărul în faţă.
Probabil ascultase şi el pe la uşi şi cotrobăise prin sertare, gândi căpitanul. Sexul i-a pierdut şi pe ăştia …
– Mâinile sus!
– Aţi venit la timp domnule comandant …
– Căpitan.
– Ea e criminala! Nici nu-mi vine să cred că voiam s-o iau de nevastă. O iubesc, sigur mă înţelegeţi …
Oh, da, aici îl înţelegea perfect, chiar îl deranja înţelegerea.
– Mă înşela cu tata, putoarea! Îl juca şi pe el pe degete. Voiau să plece în Brazilia. Am găsit în seif biletele. Doar că tata a bănuit ceva şi mi-a vândut mie firma. Nu voia decât să ne toace banii.
– Vierme! Tu l-ai omorât!
– Taci căţea, toate umblaţi în călduri. Nici el nu dădea doi bani pe voi!
– Va trebui să vă arestez domnule, vă rog s-o eliberaţi pe doamna şi poate vă aranjaţi un pic, doar staţi de vorbă cu organul legii …
– Vă încredeţi într-o curvă? Ce dovadă aveţi?
– Înainte de a urca cu liftul, m-a sunat medicul legist. Un amănunt care o ridică în ochii mei, cu feminismul ei cu tot. Bătrânul a fost otrăvit de un bărbat, dacă ar fi fost cu o femeie ar fi murit cu ea sculată. Sunt cunoscute preferinţele şi apetitul răposatului dumneavoastră tată. Aţi înscenat totul ca să ne induceţi în eroare.
– Hahaha … Ce curte o să accepte aşa ceva drept dovadă?! Sunteţi un idiot, domnule!
– Asta şi mărturisirea dumneavoastră, pe care am înregistrat-o pe telefonul mobil, cât fumam o ţigară. Nici nu mă îndoiesc că doamna, mai ales aşa răvăşită, nu se va oferi ca martor. Aveţi dreptul să nu mai spuneţi nimic, de înjurat ar fi mai bine să o faceţi după ce vorbiţi cu un avocat.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s