Grădina botanică

aubergine 1

– Doamnă Roşie, dacă te-ai stârni un pic din acreală, 
ai remarca că azi e soare şi un pic cam zăpuşeală …
– Iertat îmi fie, dar ar trebui să am pe gene sare,
ca să mai cred că o salată e pură întâmplare!
Nu înțeleg de ce dovlecii îţi tot caută pricină
dar te iert, doamnă Vânătă, căci îmi eşti vecină,
totuşi, rogu-te să-ți ții cățeii pe lângă dumneata,
îmi latră copilașii de parcă sunt nepoți de musaca.
– Vai, doamnă Roşie, dar nici n-am observat
că sunteți înzestrată cu așa ten, catifelat!
Poate-ndrăzniți să-mi daţi şi mie un sâmbure de sfat,
cum să maschez încercănarea din priviri și gândul bosumflat?
– Prea bine, doamnă Vânătă, deși n-ați crede
se-ntrece-n prospețime sucul de frunză verde,
un pic de soare dup-o noapte fără vise și, parol,
vă împrumută un aer de divă, fără moațe și pe stomacul gol!
Feriți însă să-i faceți grădinarului cu ochiul,
se laudă că știe când ni se va-mplini sorocul!