La taifas cu Gina

Barfindu-l inocent pe Dumnezeu, cu Gina Orezeanu

 

Gina OrezeanuDiavolul nu e femeie, draga mea. Diavolul este întruchiparea prostiei (care, ca o constatere sprijinită de experiență, merge mână în mână cu răutatea). Oricine se adună cu Dumnezeu dă infinitul. Nu zero. El nu a vrut să se adune cu Dumnezeu. Diavolul a făcut uz de liberul arbitru pentru a-și anula libertatea. Întrebarea mea a fost întotdeauna cum a putut fi atât de prost. Doar Dumnezeu i-a făcut pe îngeri cu o minte strălucitor de luminoasă. Întrebarea asta a fost, pentru mine, primul pas în a accepta faptul că Dumnezeu și-a pus lui Însuși cătușele probabilității atunci când a dăruit puterilor inteligibile (o expresie consacrată pentru toate creaturile raționale) dreptul de a se desprinde de lumina divină. Oricum nu înțeleg asta. Îi înțeleg iubirea, atotputernicia, tot, mai puțin curajul și capacitatea de a ne fi dăruit libertatea, da se erija în postura de personaj într-o lume de fum pe care El o poate spulbera în neființă.
Lumea nu a fost creată pentru aplauze ci a fost un dar pe care Tatăl l-a făcut Fiului Său. Draga mea, lumea a fost creată exclusiv din iubire, pentru Hristos. Gândul Tatălui a fost ca întreaga făptură cugetătoare să fie țesută în această mare și nesfârșit de delicată, iubire. Știi tu. Cerere și răspuns. Nimic forțat. Răspunsul Fiului la iubirea Tatălui a fost propria lui răstignire, după ce răspunsul satanei a fost mușcătura de mână. Prostia diavolului a găsit rezonanță în nedesăvârșirea iubirii lui Adam. Știi că, înainte de cădere, Dumnezeu și Adam se plimbau și stăteau de vorbă în răcoarea serii? Ăsta e un adevăr, nu o poveste, așa cum, ulterior Învierea nu va fi o poveste.
Îngerii nu sunt capete seci, fiindcă ei nu au capete. Ei sunt exclusiv Minte. Sunt prezențe inteligibile, nemateriale, a cărora frumusețe este, evident, tot nematerială și se raportează exclusiv la frumusețea dumnezeirii. Gândește-te ce interesant că satana, după ce s-a rupt de Dumnezeu, nu și-a pierdut puterea (asta apropo de afirmația ta că Dumnezeu își strânge armate… draga mea.. Hristos în Ghetsimani îl oprește pe Petru să îl ucidă pe un roman, aducându-i aminte că poate oricând să ceară ajutorul Tatălui). Și-a pierdut doar frumusețea. De ce? Fiindcă frumusețea și iubirea sunt daruri pe care le are numai cine se păstrează în Dumnezeu. Este o creatură oribilă și proastă cu puteri parțiale. Nu e simpatic, deștept sau amuzant ci e o orătanie invidioasă scrâșnitoare cu niște puteri de asociere logică frânte care pot fi confundate cu raționalitatea. Este o descriere aproximativă, evident.
Dumnezeu nu S-a declarat, fiindecă El este în Sine Însuși. Noi, creaturile putem să ne îmbrăcăm, să ne declarăm să ne schimbăm, eventual. El este Cel ce este. O ΩN.

Dumnezeu iubește Viața nu Pacea. Dacă înțelegi asta, cum poți să te învălătucești în restul ideilor asta intelectualiste și încă total nefundamentate filosofic? Dumnezeu nu se plictisea. Ți-o spun ca una care nu mai cunosc cuvântul plictiseală de vreo cinsprezece ani… Nu mă crezi, nu-i așa? Ți-o spun zâmbind… Nu mi-e frică și nu mă plictisesc. Decât dacă mă uit la ceva urât. Și nu sunt decât colega ta… am preferat să-și spun asta decât să-ți aduc argumente filosofice.
Zici tu că Dumnezeu nu renunță la putere. Te referi desigur la puterea creatoare și la puterea iubirii, sunt convinsă.
Zici că diavolul deretică să nu ne cadă norii în cap? Pe cine ești supărată, draga mea? Și de ce?
Am făcut o foarte scurtă perioadă un pic de voluntariat la un soi de azil. O scenă cu un copil de vreo cinci anișori, bolnav psihic, pentru care părinții mai chemau din când în când un preot să-i citească o rugăciune. Copilul zăcea pe pat, draga mea, sedat. Inconștient. Când a pus epitrahilul peste el, trei adulți aproape nu i-am făcut față.
“O sa spuneti ca Dumnezeu a ales sa faca copil cu o pamanteana”.
Vezi că n-ai citit nimic despre Născătoarea de Dumnezeu? Zici așa, ca în legendele Olimpului… Deci Dumnezeu este O Ființă și Trei Persoane. Una din cele trei Persoane este Duhul Sfânt. Duhul este cel care sfințește. Preacurata în momentul în care a răspuns arhanghelului “Fie mie după cuvântul tău” a acceptat ceea ce ni se oferă nouă la botez. A acceptat lucrarea Duhului Sfânt. Părintele Serghei Bulgakov spunea că Duhul Sfânt i-a desăvârșit feminitatea Sfintei, pregătind-o să-L primească pe Hristos. Deci Hristos nu a fost conceput de Maica Domnului. El Însuși, fiind, S-a sălășluit în burtica ei. A luat întreg drumul nostru, de la stadiul de embrion până la maturitate. Nu din plictiseală sau de nevoie. Din iubire pentru Tatăl și pentru darul pe care I L-a făcut. Pentru noi, adică

Dacă chiar vrei să aprofundezi tema, ți-l recomand pe părintele Serghei Bulgakov. Cred că Rugul aprins se numește cartea. Înainte de asta, așa s-a întâmplat, eu am răs recitit Dune. O abordare uluitor de apropiată de realitate.
Dumnezeu nu are o armată cu sulițe și prapuri. La vecernie, seara, la Sfântul Ioan, nu e război și nu văd nici draci cu ologi și nici sulițe… Este doar o lumină lină și poezii de o frumusețe nepământeană care te vindecă de orice plictiseală și ură.
Nu e o ceată de inși cu creierele spălate, înfricoșați de viață ci un anturaj de oameni sănătoși la cap care se bucură, cu discreție de o veșnic nouă minune. E o mare aventură să faci asta în mod constant… nu mai e timp de plictiseală. Te îmbrățișez cu mult drag, pe tine și poeziile tale…    

Liliana Widocks Tu spui ca cine se aduna cu Dumnezeu da infinitul si daca ar vrea ar invinge Diavolul. Ce l-ar mai motiva, plictiseala ca si fericirea e liniara. Raul si binele se anuleaza reciproc, Dumnezeu si Diavolul completeaza reciproc nimicul. Nu m-ar mira sa se ascunda impreuna in gaurile negre si sa experimenteze pacea. Timpul curge dar e nesfarsit. Il poate el masura pe Dumnezeu? I-a gasit punctul slab Diavolului? De ce ne temem de zero? Pacea e zero? De ce supune Dumnezeu suflete de copii chinului? Ca sa le ofere leacul Raiului? Cu cat e viata mai scurta cu atat ai mai mari sanse la Rai, nu suna bine. Viata e un dar, sau nu? Dumnezeu nu e sincer, cere totul si scapa greu printre degete. Dumnezeu vrea sa te temi de pacat si de Diavol, de ce daca il ai pe El in spate? Ai ingeri, ai Sfinti … Ori poate asteapta sa-l scapam noi de Diavol? Iacata cate intrebari ma fac sa cred ca Dumnezeu ar trebui sa practice sincer iertarea, ca nu e atat de usor pe cat se lauda.

Like · Reply · 12 hrs

 

Gina Orezeanu
 

Gina Orezeanu Vestea bună e că fericirea nu e liniară. Pe încercate. Starea de fericire, ceea ce nu putem noi decât să ușor-atingem aici, este un zbor cu aripi larg deschise, fără oboseală, coroziune, plafonare sau plictiseală. O sete de frumos plină de speranță pentru că știu că nu se va sfârși. Este posibilă și poate dura, chiar dacă se pierde poate fi regăsită. Crede-mă.
O parafrază la un citat –“Dumnezeu este infinit în act, omul este infinit în potență”. Ăsta e argumentul unic pentru care mă sprijin pe Biserică. Nu se va sfârși și nu mă va rejecta niciodată. Never ever.
Răul nu anulează binele.
1. Răul nu există în sine. Este doar lipsa binelui. Asta ca argument logic.
2. Binele ca și răul vor trece dincolo, în eternitate, aripi sau mocirlă. Le vom regăsi integral.
3. Ca argument spiritual- ceea ce poate părea rău pentru unii, suferința mundană, este poarta spre Bine, știi despre ce vorbesc.
4. Ca argument scripturistic. Este un loc în Vechiul Testament- în paranteză fie spus, am descoperit delicatețea și frumusețea lui de-abia de vreo două luni, înainte de asta nu vreau să-ți spun ce credeam eu despre el… și sincer, îmi era imposibil să găsesc vreo compatibilitate între creștinism și perioada de dinainte de Hristos, necum să mai înțeleg că acolo sunt rădăcinile- deci, este un loc unde se folosește expresia asta (parafrazez, desigur) “și îi voi înseta pe toți, și pe drepți și pe necredincioși, dar setea drepților va fi cu totul alta decât a necredincioșilor”. S-ar părea că singurul rău veritabil e să te chinui pentru nimic.
Nu pricep, chiar nu pricep de ce te cramponezi de satana. Dă-l încolo. A fost biruit, a fost condamnat, are un rol- într-adevăr- în saga omenirii, dar, Doamne iartă-mă, Hristos a înviat!

Nimicul nu există. Lumea, de exemplu, nu a fost creată din nimic ci din rațiunile divine. Vidul, să zicem , nu este nimic. Își are fizica lui (la întâlnirea noastră m-am regăsit cu Marilena Tomuț și cu bărbatu-său, Toni Andronic. Amândoi lucrează la acceleratorul din Geneva. Nu vrei să știi ce poezie e fizica atomică și teoria vidului, că i-am îmboldit să îmi vorbească despre ce fac ei acolo. Un cuvințel spune și te procopsesc cu niște articole, destul de comestibile, ale lui Toni )De ce supune Dumnezeu suflete de copii chinului? Chinul celor nevinovați este- greu de înțeles și acceptat- rezultatul liberului arbitru al întregii umanități. De exemplu, un copil ca acela despre care ți-am vorbit eu, nu vei ști niciodată despre cine vorbesc așa încât pot să-ți spun- avea în spate un tată alcoolic și cu crize de violență dar care- așa suntem toți, contorsionați- când nu era beat, era.. cumva acceptabil. Mai avea și altfel de perioade. Nu are rost să-ți detaliez.

Cum îți spuneam, greu de acceptat că libertatea cu care am fost dăruiți este atât de deplină încât Îl putem, chiar, rejecta pe Dumnezeu. Dar așa este.

Ăsta e unul din paradoxurile Dumnezeirii (paradox nu contradicție…). Atotputernic fiind NU va atinge liberul nostru arbitru cu nimic. Drumul pe care merg este exclusiv opțiunea mea. Nu ne mituiește, nu ne gâdilă (în schimb, cred că ai băgat de seamă, ne răsfață), nu se căciulește. Ceea ce promite El merită luat în seamă, El S-a răstignit pentru a zgudui țărâna din noi dar nu se va căciuli. Mă iubește cu demnitate. Ăsta e și motivul pentru care- de exemplu- botezul nu îți asigură BMW-ul și nemurirea mundană. Ba dimpotivă, botezul și o viață creștină te încadrează pe un drum de veșnice renunțări la una sau la alta. Era în Dostoievski- Aglae- poate mai ții minte îi spune lui Ganea- “nu mă pretez la nici un fel de târg”. Dumnezeu nu se târguiește. E un mare boier și așa ne vrea si pe noi.

Gândește-te care e rațiunea iadului. O întrebare ar fi- cum să fim noi toți fericiți nevoie mare, lângă Hristos, când alții se vor chinui în iad? O concluzie la care s-au oprit mulți filosofi este că iadul nu va dura. O aberație care face ca nimic să nu mai conteze.

Totuși iadul va fi veșnic dar cei care îl aleg vor crede că este singurul adevăr. Nici în iad nu vor crede că se putea altfel. Dumnezeu va fi fost pentru ei un fum, un personaj controversat, iubirea Lui o gogoriță, Răstignirea o păcăleală, Învierea- pentru câțiva ciudați, legile cosmice, morale și etice – contestabile, discutabile, fără o bază reală.Libertatea cu care am fost impregnați este deplină și cutremurătoare.

Dumnezeu ar trebui sa practice sincer iertarea, ca nu e atat de usor pe cat se lauda- Când Adam a căzut, după ce i-a aruncat din Eden, primul lucru care îl face Dumnezeu este să îi promită lui Adam că va trimite pe Cineva care va restaura vechea lor prietenie. Deci, eu așa înțeleg, Dumnezeu i-a dat afară din Eden pentru că așa au vrut ei, în inima lor. Au vrut drumul lor.
Doar o întâmplare să-ți spun. Părintele Noica (Rafail- fiul lui Constantin Noica) s-a călugărit la mănăstirea Essex. Stareț- părintele Sofronie Saharov – merită să citești câte ceva despre el. La un moment dat, viața devine imposibilă, părintele Rafail face probleme mari. Își trage pe seamă, se duce la stareț și cere iertare. “Frate, iertat ești din clipa în care ai făcut ce-ai făcut. Dar cum vom trăi noi cu tine, așa?”. Finalul e că părintele Rafail rămâne acolo și frământările lui capătă altă turnură… Scrie cărți.
Draga mea… vezi ce vorbăreață sunt… te îmbrățișez și aștept pasa ta…   

Liliana Widocks Textele mele sunt niste ghionturi antianchilozare pe care le impart cu Dumnezeu. Nu-i dau eu lectii de filosofie asa cum nici el nu-mi da mare atentie. Dumnezeu nu se supara, oamenii da. Nu e ciudat? Credinta e personala si nu are reguli, nici explicatii, dar e bine sa aiba umor. Ce scriu este intre mine si Dumnezeu, le fac publice pentru ca nu-i pasa, iar el la randul lui face public orice. Poate sunt mai cuminte ca el. Nu ma lua in serios, daca nu l-as iubi nici n-as sti cine e.

 

 

Gina Orezeanu
 

Gina Orezeanu Cum crezi tu că n-am înțeles? doar știi foarte bine că-s cu ochii pe ce scrii tu… fiindcă îmi place, nu de altceva. dar zona asta e de viață și de moarte și crede-mă, în fața morții dispare orice zâmbet.. am învățat asta foarte bine. Iar pe tine te iau foarte în serios, fiindcă așa vreau eu și fiindcă așa cred eu, oricât de amuzante ar părea textele tale. Te îmbrățișez tare, tare.

 

 

Gina Orezeanu
 

Gina Orezeanu Dacă n-aș fi avut deplină încredere în discernământul tău aș fi dat răspunsului meu o tentă frivolă… dar n-am vrut să fac asta fiindcă….

 

 

Liliana Widocks
 
Liliana Widocks
 

Liliana Widocks Credinta te tine pe acelasi drum, aka drept, filosofia iti da puterea sa alegi ce drum vrei, iti lasa aripi sa fii al tau si nu al altora. Si cele mai nebunesti ganduri sunt incurajate de filosofie pentru ca lasa la latitudinea ta sa alegi, atat de mult are incredere in tine.

 

 

Gina Orezeanu
 

Gina Orezeanu Zici de aripi?

 

 

Gina Orezeanu
 

Gina Orezeanu Te-aș îmbia la o lectură cu care mă îmbăt cam de un an de zile. Dar cred că nu ai avea chef de ea. Mă tem că i-ai pune o etichetă nemeritată. Nici nu-ți spun despre ce vorbesc. Deocamdată. nu cred că o să ma mai abțin multă vreme…

 

 

Liliana Widocks
 

Liliana Widocks Zic de ingeri 👼🏿

 

 

Gina Orezeanu
 

Gina Orezeanu Recunosc cu rușine că sunt la serviciu.. dacă nu-ți răspund înseamnă că mi s-a trezit conștiința

 

 

Gina Orezeanu
 

Gina Orezeanu Ce zici de îngeri?

 

 

Gina Orezeanu
 

Gina Orezeanu Dar răspund mai târziu. nu-mi place să irosesc un mic skandenberg intelectual

 

 

Gina Orezeanu
 

Gina Orezeanu De-abia așteptam să te aud…

god-8

Dumnezeu a facut omul. Daca il intreb azi de ce, probabil nu stie ce sa raspunda. Semn ca si in El rezida o nevoie. Sa ne-ntoarcem la om. Facut din lut, suflat cu un pic de viata, ar fi trebuit sa fie o papusa care sa-l amuze pe Dumnezeu? Cu siguranta. Dumnezeu n-a creat pe cineva care sa-i dea lectii. Dar vai, omul a luat in serios asemanarea cu Dumnezeu si a hotarat sa experimenteze. Fara ‘revolta’ lui Adam si a Evei am fi fost niste marionete, companie plictisitoare, iar Dumnezeu ne-ar fi inchis uneori intr-o cutie ca pe niste piese de sah. De unde ar mai fi luat pe urma Sfintii? Si ce s-ar fi facut fara ei? Uita-te numai cat au scris sarind in ajutorul Lui! De ce i-a izgonit Dumnezeu pe Adam si Eva din Rai? Pentru ca incepuse sa-l enerveze propria Creatie. Ii spui sa stea frumos in bancuta, cu mainile la spate si ea se foieste si bate darabana cu un aer nevinovat. La inceput Creatia l-a entuziasmat, apoi l-a dezamagit, apoi l-a enervat, apoi l-a interesat, apoi l-a starnit, apoi l-a modernizat. Nu se astepta sa descopere paroxismul personal, un pleonasm pentru asa inaltime de ego. De ce pedepseste Dumnezeu Creatia? De ciuda ca l-a facut sa se indragosteasca si dragostea naste dubii. El care e certitudine cere in fiecare zi dragoste si supunere ca orice sot gelos si posesiv. Imi spusese mama o povestioara cu talc despre Sufletel, luata din cartile ei bisericesti. Sufletel e un nou-nascut care a ratat sa prinda Viata cu amandoua mainile si a plecat spre Rai nerabdator sa vada cum e acolo. Dar a fost refuzat. Mi s-a parut atat de cruda povestea asta incat mi-am pus mainile in solduri precum o precupeata si am hotarat sa-L ignor. Sufletel nu gresise cu nimic, nimanui. Dumnezeu l-a trimis inapoi sa faca Bine. Curat nu e deajuns. Si-atunci m-am gandit ca noi nu ne nastem cu suflet, noi il construim. Dumnezeu ne da Viata – darul lui. Trupul e Iadul. Trupul e supus placerilor, avid ca patima hormonilor adolescentini cand ochii ti se invart in cap si lumea se strange in jurul tau val-vartej ca o centrifuga. Ai Viata, ai Pacat si trebuie sa-ti construiesti Suflet. Ce-i drept Dumnezeu ti-a facut rost de o macheta.
Cand te nasti nas ti-e Diavolul, Dumnezeu te pune in mainile lui dar isi face timp sa-ti arate drumul inapoi. Diavolul exista. El ii da consistenta lui Dumnezeu. Fara ei Universul devine un dezechilibru si se autoabsoarbe in zero, nici fericit, nici nefericit, zero e placid. Sufletele sunt energii, parte din Viata. Ca sa te ridici la exigenta lui Dumnezeu trebuie sa atingi niste praguri. Daca nu ai adunat destul faci rapid cunostinta cu miscarea de recul care te azvarle inapoi sa-ti mai exersezi si imbunatatesti elanul. De aici si credinta mea in reincarnare (aflarea pacatului care te defineste – dar despre asta poate intr-o alta poveste). Imi aduc aminte de profesori de fizica, unii si ai tai: domnii Taranu, Nesteriuc, Rusu si cu voia dumnealui venerabilul Traian Cretu ( unii au testat deja pragurile ) care au descris cu amabilitate impulsurile ca pe interactiuni si reactiuni umane. Le multumesc. Incep sa sun ca un propovaduitor de zen pentru melancolii corporatiste dar sufletul se decanteaza din ce aduni in viata, si bine si rau. Daca n-ai adunat destul cat sa treci la Dumnezeu, care are o stacheta energetica destul de ridicata intre noi fie vorba, te intorci la dracul si o iei de la capat. Nu pentru ca ti-ar fi dat Dumnezeu mai multe sanse ci pentru ca asa au descoperit unii mai destepti dintre noi: in Natura nimic nu dispare, totul se transforma. Pariez ca Dumnezeu nu s-a gandit la chestia asta cand s-a apucat de proiect. De ce nu se va pierde niciodata credinta in Dumnezeu? Din curiozitate.