Lumea ca o rugă fără ecou

how-many-is-god

Moscheea – spectacolul cu tichie de mărgăritar de sub cuşma cârpită a dacului

Cineva, nici măcar nu are importanţă cine, a avut ideea să construiască o moschee la Bucureşti – Bucureşti, capitala unei ţări preponderent creştin-ortodoxe. Cu mii de ani în urmă, cineva a avut ideea să construiască un pod peste Dunăre. Pe acolo au trecut şi cuceritori şi neguţători, au adus cu ei o civilizaţie nouă şi au înlesnit şi războaiele, au format popoare noi şi au nuanţat culturi individuale.
Ce ar fi o moschee la Bucureşti? O tichie de mărgăritar? În loc să-i ajutăm pe cei câţiva musulmani sau refugiaţi, în căutare de o pace mai bună, ridicăm un monument, cinstind numele lui Allah. Allah care nu se supără când e chemat Dumnezeu, căci nici Dumnezeu nu ştie când au început oamenii să-l împartă în felii. Pe când eram copil auzisem o poveste cu o tichie de mărgăritar sau doar una  împletită de-o bunică truditoare de pământ, în ierni îngeruite, care te făcea nevăzut. În ţara lui Dumnezeu, cel iubitor de oameni se face nevăzut.
O cuşmă de dac, cârpită în grabă de-o mamă fugărită de şomeri flămânzi, la serviciu? Căci milostenia creştinului ar însemna să-şi lase şi fratele, înţelegător de alte semne, să se roage Domnului pentru hrană şi copii sănătoşi.
Nişte acrobaţi publicitari au spurcat pământul de sub poalele virtualei moschei cu porci şi slujbe cu agheasmă. Din câte nu ştim nici noi, acum câteva milioane de ani, acolo şi-au găsit sfârşitul trei mamuţi, cincisprezece dinozauri homosexuali, iar mai aproape de noi, douăzeci și doi de porci mistreţi şi o mână de oameni proşti. Poate o fi fost și loc de pierzanie și casă de rendez-vous, unde orice Fâţă ar fi putut ogoi dorinţa încrustată a vreunui turc, scăpat din vedere şi din ghearele rugăciunii de un miop muezin, sau poate pe cea a unui grec venit să vândă mirodenii şi pe Vodă, ori vreun valah alungat de la moşie, rămas doar cu mustaţa de pe el.
Dumnezeu Headquarters (sediul central), locul unde multiplele personalităţi se întâlnesc la cafele şi revista presei, a pus în programă ceva cutremure, un potop sau două, poate și o avalanşă de zăpadă şi, mai ceva ca reclama la detergent, a spălat amintirea păcatului cu loc de verdeață și aer curat pentru toți.
Bisericile, moscheile, orice capelă – casele Domnului – sunt niște ziduri reci, construite de om, care să țină minte că trupu-i trecător iar gândul către Dumnezeu îl poate aminti urmaşilor. Un fel de a ne da mari în fața lui Dumnezeu. Casa Domnului rămâne un monument rece, un cimitir de nume distinse şi fresce de piatră dacă nu-ți cureți sufletul precum și gândul de acolo. Sufletul nu are nevoie de batic, haine de duminică, papuci lăsaţi la intrare, cărticele cu imnuri şi program afişat la poartă. Când preotul / Imam-ul / rabinul / pastorul citeşte din cărţile închinate Domnului, el devine un fel de lider sindical, cerând Domnului în nume comun, făcând cunoscute, celor ce asudă cu palma şi cu fruntea, ce obligaţii vin din drepturile cu care ne naştem. Dar acolo nu-l găsim pe Dumnezeu. Dumnezeu nu poate fi închis, Dumnezeu nu există în şabloane şi rar are timp de şuete artistice. Pe Dumnezeu îl cauţi în tine, acolo îi vorbeşti, acolo îl aştepţi. Pe Dumnezeu îl găseşti curat şi înălţat peste fire, chiar și în mijlocul musulmanilor, un Allah care se închină semnului de pace, chiar și printre creştini. Stă cineva să asculte pacea sau suntem prea ocupaţi să zidim monumente, să punem poze fără suflet pe ele, ca să ştie Dumnezeu că sunt de dar. Se ridică în aur turnurile moscheei, ca să ascundă din ură și din păcate.

Uneori Dumnezeu coboară obosit şi se aşează pe câte-o bancă de lemn, pe jumătate ruptă, pe jumătate furată, în parcul neîngrijit al sufletului nostru, dar nu e nimeni acolo să-i dea bineţe sau o cană cu apă. Allah a flămânzit și el, aşteptând un dreptcredincios să lase arma din mână şi să-i întindă o smochină și o vorbă bună, iar Buddha s-a retras neștiut, ruşinat de spectacolul străzii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.