Lumea prin luneta puştii

how-many-is-god

Moscheea, între tichie de mărgăritar şi cuşma cârpită de dac

Cineva, nici măcar nu are importanţă cine, a avut ideea să construiască o moschee la Bucureşti – Bucureşti, capitala unei ţări preponderent creştin-ortodoxe. Cu mii de ani în urmă, cineva a avut ideea să construiască un pod peste Dunăre. Pe acolo au trecut şi cuceritori şi neguţători, au adus cu ei o civilizaţie nouă şi au înlesnit şi războaiele, au format popoare noi şi au nuanţat culturi individuale.
Ce ar fi o moschee la Bucureşti? O tichie de mărgăritar? În loc să-i ajutăm pe cei câţiva musulmani sau refugiaţi, în căutare de o pace mai bună, ridicăm un monument, cinstind numele lui Allah. Allah care nu se supără când e chemat Dumnezeu, căci nici Dumnezeu nu ştie când au început oamenii să-l împartă în felii. Pe când eram copil auzisem o poveste cu o tichie de mărgăritar sau doar una  împletită de-o bunică truditoare de pământ, în ierni îngeruite, care te făcea nevăzut. În ţara lui Dumnezeu, cel iubitor de oameni se face nevăzut.
O cuşmă de dac, cârpită în grabă de-o mamă fugărită de şomeri flămânzi, la serviciu? Căci milostenia creştinului ar însemna să-şi lase şi fratele, înţelegător de alte semne, să se roage Domnului pentru hrană şi copii sănătoşi.
Nişte acrobaţi publicitari au spurcat pământul de sub poalele virtualei moschei cu porci şi slujbe cu agheasmă. Din câte nu ştim nici noi, acum milioane de ani, acolo şi-au găsit sfârşitul trei mamuţi, 15 dinozauri homosexuali, mai aproape de noi, 27 de porci mistreţi şi nişte oameni proşti. O fi fost chiar şi-un bordel, unde orice Fâţă ar fi putut ogoi dorinţa încrustată a vreunui turc, scăpat din vedere şi din ghearele rugăciunii de muezin, a vreunui grec, venit să vândă mirodenii şi pe Vodă sau a unui valah, rămas fără moşie, doar cu mustaţa de pe el.
Dumnezeu Headquarters (sediul central) – locul unde multiplele personalităţi se întâlnesc la cafele şi revista presei a pus în programă ceva cutremure, un potop două şi o avalanşă de zăpadă şi, mai ceva ca reclama la detergent, a spălat amintirea păcatului cu promisiunea raiului – all inclusive.
Biserici, moschei, capele – casele Domnului – sunt ziduri reci, construite de om, să-i aducă aminte că trupu-i trecător şi gândul către Dumnezeu îl poate aminti urmaşilor. Un fel de a ne da mari, al omului şi al lui Dumnezeu. Casa Domnului rămâne un monument rece, un cimitir de nume distinse şi fresce pe piatră, dacă nu-ţi duci sufletul acolo. Şi sufletul nu are nevoie de batic pe cap, haine de duminică, papuci lăsaţi la intrare, cărticele cu imnuri şi program afişat la poartă. Când preotul / Imam-ul / rabinul / pastorul citeşte din cărţile închinate Domnului, el devine un fel de lider sindical, cerând Domnului în nume comun, făcând cunoscute, celor ce asudă cu palma şi cu fruntea, ce obligaţii vin din drepturile cu care ne naştem. Dar acolo nu-l găsim pe Dumnezeu. Dumnezeu nu poate fi închis, Dumnezeu nu există în şabloane şi rar are timp de şuete artistice. Pe Dumnezeu îl cauţi în tine, acolo îi vorbeşti, acolo îl aştepţi. Pe Dumnezeu îl găseşti curat şi înălţat peste fire, în mijlocul musulmanilor, aşa cum Allah ridică mâna în semn de pace, între creştini. Stă cineva să-i asculte? Da’ de unde! Noi suntem ocupaţi să zidim monumente, eventual să ne punem şi-o poză pe ele, să ştie Dumnezeu că-i de la noi, să îmbăiem în aur turnurile moscheei, să fie nevoit Allah să-şi comande ochelari de soare, când se mai uită după noi.

Şi Dumnezeu vine obosit şi se aşează pe-o bancă de lemn, pe jumătate ruptă, pe jumătate furată, în parcul neîngrijit al sufletului nostru şi nu e nimeni acolo să-i dea bineţe şi-o cană cu apă. Allah a flămânzit, demult, aşteptând un dreptcredincios să lase arma din mână şi să-i întindă o smochină, iar Buddha s-a retras, ruşinat de spectacolul străzii.

Advertisements

One thought on “Lumea prin luneta puştii

  1. Ti-am zis cumva, vreodată, că atunci când obosesc mă uit să văd cum mai obosești tu?
    Să te țină oboseala asta…

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s