Mașină de verificat starea vremii

(Roger Federer, image from Pinterest)

Azi noapte l-am visat pe CTP recitând declarații de dragoste. Când m-am trezit dormitorul era plin de liane, iar tiroida se spăla pe dinți. De la o vreme până și mațele se plâng de premoniții. Împotriva cancerului mi se recomandă băi de sfeclă. Ușa s-a dat de perete, ceaiul și două felii de pâine prăjită, cu bătături de la unt, și-au făcut loc cu tavă cu tot, ținând strâns de un individ cu nas ascuțit, mustăcioară zâmbitoare și un pic de miopie:

-V-au trimis de la spital?

-Nu, doamnă, aici și-a permis să zâmbească larg, ați câștigat la loteria viselor, sunt Carl, camerista dumneavoastră?

– Carl?

-Gustav Jung și am și o teorie, dar nu înainte de baia cu săruri. Cum vă simțiți?

-Ca un babuin lăsat fără bigudiuri.

-Relaxați-vă și faceți-vă de lucru cu micul dejun! E aici un domn Popescu gata să dea năvală, cu vești bune, sper.

Mi-am sărit din fire, băgând praful de pe saltea în boale.

-Domnul Popescu de la Curiozitatea Românilor de Pretutindeni.

-Bună dimineața, doamnă, o singură întrebare: Ce aveți de gând să faceți cu atâția bani, acceptați cereri de donații?

Carl a intervenit, înjurând în limba germană:

-Banii doamnei au trecut deja de partea investițiilor, după care l-a scos pe surzește afară, se dovedise a fi unul tare de urechi. Nici măcar nu-l chema Popescu.

-Îmi cer scuze, doamnă, a mințit că era în posesia unei oferte pentru un titlu de Honorabila Causa. Baia e pregătită, preferați Brahms sau poate elucubrații ale individului acela cu principii poetice?

-Poe?

-De acord, macabrul e mai ușor de digerat înainte de prânz. La 11 aveți programat un interviu cu Filosofia.

Domnul camerist Jung dădea de pereți cu idiotul din mine. În aparență Dostoievski trata lumea cu mult mai multă blândețe. Ce mai aveam eu să-i spun cucoanei, când totul fusese deja dat la tipar? Dragul de Jung mă atârnase, împăciuitor, de infinit. Singurul care ar fi putut da drumul la păianjeni era Cioran.

Când m-am întors de la baie Carl inspecta dulapurile. Șorțulețul îi căzuse cu tronc pe televizor. Gata să mă arăt interesată, mi-a făcut semn de contemplare, ținând sub-oratoric buzele lipite cu degetul arătător. Nu inspecta dulapurile, căuta ascultători. Camera de luat în seamă se dezbrăcase deja pe sub lipsa de volănașe a serviciilor ireproșabile. Până și Frankenstein întârzia asezonarea până la descoperirea penicilinei cu gust de cimbru. Nu știam exact de ce sufeream, dar eram mai anacronică decât croncănitul corbilor, al zburătoarelor în general. De ce a fost nevoie să-l amestec și pe Hitchcock în toată treaba asta? Sigur m-au ajuns din urmă blestemele lui Edgar, deși aș fi preferat să mă gândesc doar la pisicile aristocrate.

La București puterea a căzut din mâna poporului și s-a spart. Abia ce trecuse cu bine de mișcarea de revoluție.

În Elveția, la Basel, Federer are minge de meci.

Neînțelegând gimnastica acrobatică mă uit pe geam, plouă. Carl își face de lucru cu niște gânduri căzute în infantilism.

Azi noapte l-am visat pe CTP descriind fiorul din amor. Oare de câte ori o fi repetat experimentul? Laura, Eliza, Mariana, Anna, Julia, Irina …

-Laura era pe agenda lui Petrarca, am îndrăznit să mă revolt.

-Nu suntem niște mulțimi tangențiale, doritorilor li se face rău de singurătate, e de preferat să ne intersectăm.

Carl e în stare să o deretice și pe bunică-mea de pe lumea cealaltă.

Cel Trecut de Partea …

-De partea cui?

… și tot ce-mi vine-n minte e o părticică, singura ironie de cuvânt ce încă mai crede în prescură.