Pi undi umblă omu’ nieu

nicolae grigorescu pastorita

( Nicolae Grigorescu – Păstoriţa )

– Vasăzâcă stăm aicea ca proastili şî înşirăm vorghi pi şfoară şî bunghili ista di fată ni cloceşti barbaţii. Dumnezău ştie ce-or fi învăţând zgâtiili iestea la facultăţi, curvăsărie!
– Apăi şi altşeva, io am văzut cî şî fumează, iaca, colea, lângă fântână, traje sara un scăunel şî fumează, şî be cafeli, ca un turc. Iară proştii bat la poartă, zî şî noapti!
– Nu pre ari şi aleji dintri mârlanii iştea din sat, în zăşi minuti îi dă pi uşă afară. Bag sama cî la oraş ierau mai emancipaţi, nu pierdi ie vremea cu tăt prostu’. Şî după ci ies di la ie, tăţi barbaţii merg direct la crâşmă. An să mă duc sî văd cu ochii niei şi li faşi, bre, di trag ca muştili la rahat.
– Da, Lină, du-ti, dacă nişi gura ta n-o spurcă, atuncea nu mai ari şini!
– Bre, Domnică, tu păzăşti sî iasă popa? Pi popa l-o dat asară afară după numa’ 3 minuti, am stat cu ochii pi ceas, în locu’ tău ni-aş faşi mai mult di lucru pin şimitir! Ion o stat vreo juma’ di oră şî-i mai şuşote şî pi la poartă nu’ş ci.
– Lină!!! La şimitir sî stai tu, poati morţii sî ti mai rabdi … Părintili …
– Părintili în sus … părintili-n gios … te-i prostit di tăt, Domnică, ti şî vezi preoteasă şî cân’ colo popa o îngropat deja două! Io sî şiu în locu’ tău m-aş feri ca di dracu’ …
– O murit di boală, Lină, la şi bolmojăşti numa răli?
– O murit di plictisală, bre, nu di boală : ‘Părinţăli, hai di mă scarchină olecuţă pi schinari…’ ‘ Sî şitim Sfântaaaa Evangheeeelieeee, Aaaaaaaaaaaaamiin, În numili Tatălui ….’
– Hahahaha, bre, ai pute ţâni tu slujba, Lină, la cât di ghini ti scălâmbăieşti.
– Nataliţă, hai sî merjem, cî Lina iar dă cu stuchitu’-n gropi.
– Domnică, la şi ti amărăşti, doară ştii cum îi Lina, gură bogată da’ îţi dă şî haina di pi ie …
– Savetucă, tăt timpu’ îi iei apararea. Şî nie ni-i soră, da’ pre sari calu’ spurcăşiunea! Şî tu, Frăsânică, taşi şî ti ţâi după ie, ca un câni.
– Amu’ şi ai di ti leji şî di Frăsânica? Prostu’ ii n-o calcat încă glodu’ la poartă Mioarei. Mai ghini ai aprindi o lumânari când ti duşi sî-i iei popii măsura …
– Lină, nu-i adivarat …
– Te-i făcut roşă ca o sfeclă, Frăsânică, vezi, Domnică? Vorgheşte când ari şeva di zâs. Mă duc la Mioara, sî videm şi dracu’ li puni la mârlani sub coadă, di nu sî mai satură!
– Îi drept cî numa’ tu mai ai ce-o învaţa …
– Apăi sî ştii, tolomacă, dicât bucati strâcati, mai ghini maţe crapati!

– Vasâli, treşi acasă cî mă ie în râs tăt satu’! Şi caţi la poarta copchilei iştiia? Ştii doară cî numa’ dispri ie sî vorgheşti în sat. N-ai distul acasă?
– Şi ai, fimeie? Ti ţâi după mini? Du-ti, bre, dă di mâncari la copchii, cî acuşâca vin, nu-i treaba ta şi am di vorghit io cu Mioara!
– Cum adică nu-i treaba me?
– Făşem panaramă pi uliţă sau ti duşi frumuşăl acasă şî isprăvim gâlşeava, Savetă?
– Îmi ieu copchii şî mă duc la mă-ta la poartă!
– Du-ti, bre, poati-ţi bagă minţăli-n cap, cî văd cî tăti muierili aţi luat-o razna. Şi aveţi cu copchila asta, nu ştiu!
– Nu ştii, ai? Ghini! M-am dus!

– Lină, ai fost pi la Mioara?
– Fost.
– Ie-i zâs vreo două?
– Zâs.
– Zî, bre, şeva, şi ti strânghi atâta, ca muta!
– Nu pre’ pot sî zâc multi, cî-s advaizăr amu’.
– Divaizăr, şi dracu’ varză-i asta, ti doari gura dacă-i zâci curechi?
– Advaizăr, făi proastă! Un fiel di şeala, şel mai înţălept din sat.
– Vai di curu’ nostru! Am zâs io cî dacă aiestea două sî bagă în cârdăşie, nu mai prinzi barbat la sapă.
– O înveţi acuma cum sî facă sî dispară şî americanii, aşa cum ai dat tu dispărut rusălău’?
– Aşiia găsăsc sânguri drumu’, bre, când s-or sătura di păzât farba di pi păreţi, la biserică. O vindi popa, dacă nu-l ţâni Domnica cu brânză dulşi, di la vacă.
– Ptiu, Doamni, gre osândă ne-i dat cu animala asta. Zî bre, Lină, şi li faşi?
– Ai vre tu sî ştii! Ci l-ai mai giuca tu pi popa pi degeţăli!
– Ni zâci sau nu ni zâci? Şi ni ţâi atâta pi vini?!
– Voi zâci altădată, cî amu’ mă strâgă vaca, s-o ieu acasă.
– Strâga-te-ar Scaraoţchi sî ti strâji!

– Savetă, hai fuga la cooperativă, Mioara îşi dischidi prăvălie cu Lina. Amu’ ni-o zâs Niculaie. Şi dracu’ or ave a vindi? Doară n-or puni cururi goali în jeam, puşche pi limbă! Ari sî ni râdi, iară, trii hotară!
– Doamni, iartă-mă! S-o zărghit Lina di tăt, o sî trebuiască s-o ţânem închisă.

La cooperativă, bărbaţii, adunaţi ca la circ, în ţoale de biserică, mestecau paie, în colţul gurii şi hohoteau, pe ascuns, unui gând de sub cuşma botoasă. Aşezaţi la mese lungi, aşteptau semnalul. Femeile se apropiară timid, apoi apăsară paşii a suduială, îşi ochiseră deja bărbaţii şi aveau să plesnească săgeţi de cuvinte de frunţile plăvanilor.
– Iaca, o vinit şî Cosânzenili! Sî dăm drumu’, dară! Gata Mioară?
– Gata, tanti Lină! Olguţa, ie comenzile şî pofteşti doamnili înăuntru, la o cafeluţă.
– Cafeluţă? Şi dracu’?
– Nu mai drăcui, Domnică, cî ti audi popa, aişea di faţă, şî ti dă pi-o ţuiculiţă.
– Doamnilor, doamnilor, poftiţi vă rog. Am făcut o cafene, aşa ca pentru cucoani, ca la oraş, când barbaţii trag la măse, sî nu mai sprijânim porţâle, stăm şî noi la o ghişânată, cî doară nu s-o faci gaură în şeriu! Barbaţii au rachiu’ lor, oleacă di jinars şî jin din şeala negru, gros, ‘Puterea Ursului’, iară cân’ s-or opări, o beri, două  …
– Mioară? Ţ-ai făcut crâşmă?
– Un fel di crâşmă, ţaţă Nataliţă, undi sî steie şî fimeia, cot la cot cu barbatu’, fără s-o ieie niminea în râs.
– Şî dacă vă întrebaţi ci catau mârlanii iştea la Mioara, iaca, cumparau di băut. Faşi fata asta nică nişti ţuică di pruni, o bunatati! Cu un fiel di drăşie di cazan … Îi mai aduşeu şî ii din perjî, mai rădeu câti o ţuică şî iaca, fata o făcut bani frumoşi, îşi rădică casă, şî amândouă am dischis şî cafene, sî stau şî io ca o cucoană la masă, nu atârnată di gard sau cu curu’ vânăt di la trei scândureli pi taburet. Iaca! scauni cu pernuţă … şî divan, dacă ai cumva dureri di şăli … stăm şî noi ca oaminii, ş-apoi om grăi câti-n lună şî-n steli … Olguţă, ian adu nişti cafeli la cucoani! Olguţa sî ocupă di muşterii, iacată ci şortuleţ cu horbotă ari!
– Da, ţaţă Lină!
– Şî puni şî nişti lapti, aşa cum ţ-o aratat Mioara, sî li trimitim pi cucoani acasă şî cu ceva musteţi. Zahar separat, cî dacă-i pre ghini, nu mai scăpăm di ieli. La barbaţi nu li umpli pre tari păhărelu’, sî mai ţână olecuţă, macar până terminăm di vorghit.

Reclame