Pi undi umblă omu’ nieu

nicolae grigorescu pastorita

( Nicolae Grigorescu – Păstoriţa )

– Vasăzâcă stăm aicea ca proastili şî înşirăm vorghi pi şfoară şî bunghili ista di fată ni cloceşti barbaţii. Şî şi or fi învăţând zgâtiili iestea la facultăţi, curvăsărie?
– Apăi şi altşeva, io am văzut că şî fumează, iaca colea lângă fântână, traje sara un scăunel şî fumează şî be cafeli, ca un turc. Iară proştii bat la poartă, zî şî noapti.
– Nu pre ari şi aleji dintri mârlanii iştea din sat, în zăşi minuti îi dă pi uşă afară. Bag sama că la oraş ierau mai emancipaţi, nu pierdi ie vremea cu tăt prostu’. Şî duîa şi ies di la ie, tăţi barbaţii merg la crâşmă. An să mă duc să văd cu ochii niei şi li faşi, di trag ca muştili la rahat.
– Da Lină, du-ti, dacă nişi gura ta n-o spurcă, atuncea nu mai ari şini.
– Bre Domnică, tu păzăşti să iasă popa? Pi popa l-o dat afară asară după 3 minuti, am stat cu ochii pi ceas, în locu’ tău ni-aş faşi mai mult di lucru pin şimitir, Ion o stat vreo juma’ di oră şî-i mai şuşote şî pi la poartă nu’ş ci.
– Lină!!! La şimitir să stai tu, poati morţii ti mai rabdă … Părintili …
– Părintili în sus … părintili-n gios … te-i prostit di tăt, Domnică, ti şî vezi preoteasă şî cân’ colo popa o îngropat deja două, io să şiu în locu’ tău m-aş feri ca di dracu’
– O murit di boală, Lină, la şi bolmojăşti numa răli?
– O murit di plictisală, bre, nu di boală : ‘Părinţăli, hai di mă scarchină olecuţă pi schinari…’ ‘ Să şitim Sfântaaaa Evangheeeelieeee, Aaaaaaaaaaaaamiin, În numili Tatălui ….’
– Hahahaha bre, ai pute ţâni tu slujba, Lină, la cât di ghini ti scălâmbăieşti.
– Nataliţă, hai să merjem, că Lina iar dă cu stuchitu’-n gropi.
– Domnică, la şi ti amărăşti, doară ştii cum îi Lina, gură bogată da’ îţi dă şî haina di pi ie …
– Savetucă, tăt timpu’ îi iei apararea. Şî nie ni-i soră, da’ pre sari calu’ spurcăşiunea. Şî tu Frăsânică, taşi şî ti ţâi după ie, ca un câni.
– Amu’ şi ai di ti leji şî di Frăsânica? Prostu’ ii n-o calcat încă glodu’ la poartă la Mioara. Mai ghini aprinzi o lumânari când ti duşi să-i iei popii măsura …
– Lină, nu-i adivarat …
– Te-i făcut roşă ca o sfeclă Frăsânică, vezi Domnică? Vorgheşte când ari şeva di zâs. Mă duc la Mioara, să videm şi dracu’ li-o pus la mărlani sub coadă, că nu să mai satură.
– Îi drept că numa’ tu mai ai ce-o învaţa …
– Apăi să ştii tolomacă, dicât bucati strâcati ,mai ghini maţe crapati.

– Vasâli, treşi acasă că mă ie în râs tăt satu’! Şi caţi la poarta copchilei iştiia? Ştii doară că numa’ dispri ie să vorgheşti. N-ai distul acasă?
– Şi ai, fimeie? Ti ţâi după mini? Du-ti bre, dă di mâncari la copchii, că acuşâca vin, nu-i treaba ta şi am di vorghit cu Mioara.
– Cum adică nu-i treaba me?
– Făşem panaramă pi uliţă sau ti duşi frumuşăl acasă şî isprăvim gâlşeava, Savetă?
– Îmi ieu copchii şî mă duc la mă-ta, la poartă!
– Du-ti bre, poati-ţi bagă minţăli-n cap, că văd că tăti muierili aţi luat-o razna. Şi aveţi cu copchila asta, nu ştiu …
– Nu ştii, ai? Ghini! M-am dus!

– Lină, ai fost pi la Mioara?
– Fost.
– Ie-i zâs vreo două?
– Zâs.
– Zî bre şeva, şi ti strânghi atâta, ca muta!
– Nu pre’ pot să zâc multi, că-s advaizăr amu’.
– Divaizăr, şi dracu’ varză-i asta, ti doari gura dacă-i zâci curechi?
– Advaizăr, făi proastă! Un fiel di şeala, şel mai înţălept din sat.
– Vai di curu’ nostru! Am zâs io că dacă aiestea două să bagă în cârdăşie, nu mai prinzi barbat la sapă.
– O înveţi acuma cum să facă să dispara şî americanii, aşa cum ai dat tu dispărut rusălău’ …
– Aşiia găsăsc sânguri drumu’, bre, când s-or sătura di păzât farba di pi păreţi, la biserică. O vindi popa, dacă nu-l ţâni Domnica cu brânză dulşi, di la vacă.
– Ptiu, Doamni, gre osândă ne-i dat cu animala asta. Zî bre Lină, şi li faşi?
– Ai vre tu să ştii! Şe-i mai giuca tu pi popa pi dejeţăli!
– Ni zâci sau nu ni zâci? Şi ni ţâi atâta pi vini?
– Voi zâci altădată, că amu’ mă strâgă vaca, s-o ieu acasă.
– Strâga-te-ar Scaraoţchi să ti strâji!

– Savetă, hai fuga la cooperativă, Mioara îşi dischidi prăvălie cu Lina. Amu’ ni-o zâs Niculaie. Şi dracu’ or ave a vindi? Doară n-or puni cururi goali în jeam, puşche pi limbă! Ari şi ni râdi iară trii hotară.
– Doamni iartă-mă! S-o zărghit Lina di tăt, o să trebuiasca s-o ţânem închisă.

La cooperativă, bărbaţi adunaţi ca la circ, în ţoale de mers la biserică, ronţăind paie în colţul gurii şi hohotind ascuns, unui gând de sub cuşma botoasă. Aşezaţi la mese lungi aşteptau semnalul. Femeile se apropiară timid, apoi apăsară paşii a suduială, îşi ochiseră bărbaţii şi aveau să plesnească săgeţi de cuvinte de frunţile plăvanilor.
– Iaca o vinit şî Cosânzenili! Să dăm drumu’ dară! Gata Mioară?
– Gata tanti Lina! Olguţa, ie comenzile şî pofteşti doamnili înăuntru, la o cafeluţă.
– Cafeluţă? Şi dracu’?
– Nu mai drăcui Domnică, că ti audi popa aişea di faţă şî ti dă pi-o ţuiculiţă.
– Doamnilor, doamnilor, poftiţi vă rog. Am făcut o cafene, aşa ca pentru cucoani, ca la oraş, când barbaţii trag la măse, să nu mai sprijânim porţâle, stăm şî noi la o ghişânată, că doară nu s-o faci gaură în şer. Barbaţii cu rachiu’ lor, oleacă di jinars şî jin di şeala negru, gros, ‘Puterea Ursului’, căn’ s-or opări, o beri …
– Mioară? Ţi-ai făcut crâşmă?
– Un fel di crâşmă, ţaţă Nataliţă, undi să steie şî fimeia cot la cot cu barbatu’, fără s-o ieie niminea în râs.
– Şî dacă vă întrebaţi ci catau mârlanii iştea la Mioara, iaca, cumparau di băut. Faşi fata asta nică nişti tuică di pruni – o bunatati, cu un fiel di drăşie di cazan. Îi mai aduşeu şî ii nişti perji, mai rădeu câti o ţuică şî iaca, fata o făcut bani frumoşi, îşi rădică casă şî amândouă am dischis şî cafene, să stau şî io ca o cucoană la masă, nu atârnată di gard sau cu curu’ vânăt di la trei scândureli. Iaca! scauni cu pernuţă … şî divan, dacă ai dureri di şăli … stăm ca oaminii şî grăim câti-n lună şî-n steli. Olguţă, ian adu nişti cafeli la cucoani! Olguţa să ocupă di muşterii, iacată şi şortuleţ cu horbotă ari!
– Da, ţaţă Lina.
– Şî puni şî nişti lapti, aşa cum ţ-o aratat Mioara, să li trimitim pi cucoani acasă şî cu musteţi. Zahar separat, că dacă-i pre ghini, nu mai scăpăm di ieli. La barbaţi nu li umpli pre tari păhărelu’, să mai ţână olecuţă, macar până terminăm di vorghit.

Anunțuri