Sub semnul Mioriţei

(Cioban din Săcele, fotografie de pe garbo.ro) Talpa sta ascunsă într-o opincă şi pe opincă se sprijinea greutatea unui om, pe cap ţinea o cuşmă, o ultimă grijă a mioarei plânsului de baladă, sub cuşmă abia-şi ţinea răsuflarea o supărare, nu-şi mai găsea, nici în vis, câinele. Plecase, poate pentru totdeauna, în visul lui, sălbatic, … Mai mult Sub semnul Mioriţei

Din bucata mea de pâine …

Totul a început cu moartea lui Gigi Simionesi. Madam Simionesi l-a plâns o săptămână, a împărţit vecinilor turtiţe îmbătate cu vin şi tăvălite prin zahăr, după care a anunţat că pleacă la fie-sa, pentru o lună. Când s-a întors, ziceai că-i altă femeie. Mai întâi şi-a făcut programare la coafor. Nea Gogu, poştaşul, o întâlnise pe … Mai mult Din bucata mea de pâine …

Câine la uşă

( Four cats around an aquarium by Alfred Brunel de Neuville)     Bunicul o botezase Speranţa şi înainte de a împlini un an părinţii îi fugiră de acasă. „Erau prea tineri pentru a trece din nou prin creşă şi grădiniţă, abia de terminaseră şcoala”, îi spusese bătrânul. Acum, la nici 40 de ani, era văduvă. Nu … Mai mult Câine la uşă

Inimă de mălai

( Taranca din Prahova de George Löwendal ) În cea mai urâtă casă din sat, dărăpănată, cu portiţa aflată-n treabă, un câine îşi ascundea osul, ruşinat, avea mai mulţi dinţi decât stăpâna babă. Pe prispă odihneau licheni şi mucegaiuri, în curte îşi făceau de cap nişte copii de buruiene şi scaieţi, plângeau şiraguri de struguri vechi, … Mai mult Inimă de mălai

Vers câinesc

Plecase de-acasă gonit de bătaie, n-avea nici nume, îl strigau ‘potaie’, costeliv, îşi ţinuse pe picioare durerea, până când îi muri omului muierea, atunci, lăsat şi fără mâncare, rupse lanţul şi-şi făcu din foame cărare, lăsă în urmă satul şi tâmp se opri când în jur nu văzu decât câmp şi în zare, departe, un … Mai mult Vers câinesc