Mai fierbe-mi, mamă, o poveste în ibric

-Ce ai cu cerul? -Îmi prinde rumeguș de ploaie de urechi. -Și? -Și umbrele se țin de mână în perechi. Mi-am dus viața la piață, ieri pe mâine, înțelepciunea se dă azi pe mai nimic, mâinile-au adormit și îți dospesc în pâine, mai fierbe-mi, mamă, o poveste în ibric! Pe gânduri o cioară clocește pui … Mai mult Mai fierbe-mi, mamă, o poveste în ibric

Șușoteli (16.09.2018)

Creaţia închide uşi,pe suflet hibernează o tăcere de urşi,Cuvântul îşi duce soarta de mână,junglele suferă de inimă bună. Albul îşi pune cărbune pe-o dorinţă,cerul respiră neliniştea din fiinţă,din nimic renaşte, sfidător, o Lumină,ceţii îi sună ceasul de zi senină.

Ploaia mea și-a ta

Stăteam cu ochii pe albastrul tuturor furtișagurilor zilei, pe deasupra gardurilor grădinii. Oceanul se cățărase pe cer, indiferent la smiorcăielile moleculelor de aer. Soarele își peticea rănile cu marginile norilor. Toate tăceau, de parcă le fusese smuls, de la rădăcină, Cuvântul. Niște pui de păianjeni, încă atârnați de ațișoarele cordoanelor ombilicale, mi se lipeau de … Mai mult Ploaia mea și-a ta

Ceresc de bătrânețe

Indiferente la vreme, cerurile irosesc tinerețe, Sfinții, tot mai bătrâni, se lovesc de vieți și le varsă pe jos, inimile se acoperă rușinate cu tristețe, lui Dumnezeu i s-a făcut dor de frumos. Gânduri negre întemnițează speranțe în bernă, doar pustiurile își mai păstrează pulsul regulat, vorbim în dodii despre fericirea eternă, Cuvântul refuză spitalizarea, … Mai mult Ceresc de bătrânețe

Gol de viu

Mi se prind de tălpi scaieți de pustiu, din ochi mă sfidează ultimul strop de viu, munții și cerul mi se despart de cuvinte, durerea se încăpățânează să mă țină minte, tăcerea îmi taie un suspin de pe limbă, ani de lumină clipocesc și preschimbă gânduri bolnave în cai de văzduh, în mine curajul ține … Mai mult Gol de viu

Deviant

Ce mă mai poate feri de albastru, de perfecțiunea de cer neîntinată de niciun astru, de-un infinit ce nu mi se potrivește, de o culoare ce judecă tot ceea ce privește? Unde mă pot ascunde de extraordinar, de sminteala de a-ți fie ție însuți perpendicular, de sfera fără umbre, dincolo de rugozitate, unde mă pot … Mai mult Deviant

Nărav ceresc

(Pinterest) Pe buza cerului albastru un herpes răsări în zori, sărbătorise cu un astru, degustând sute de licori, din vânt se-alese c-o migrenă, geaba-l spălă ploaia pe faţă, o supărase pe Selenă, soarele-l pupă de dimineaţă. Se tot jura c-o să se lase, c-o să-şi mai pună pofta-n cui, noaptea-i punea pe ochi mătase, iar … Mai mult Nărav ceresc