Ploaia mea și-a ta

Stăteam cu ochii pe albastrul tuturor furtișagurilor zilei, pe deasupra gardurilor grădinii. Oceanul se cățărase pe cer, indiferent la smiorcăielile moleculelor de aer. Soarele își peticea rănile cu marginile norilor. Toate tăceau, de parcă le fusese smuls, de la rădăcină, Cuvântul. Niște pui de păianjeni, încă atârnați de ațișoarele cordoanelor ombilicale, mi se lipeau de … Mai mult Ploaia mea și-a ta

Ceresc de bătrânețe

Indiferente la vreme, cerurile irosesc tinerețe, Sfinții, tot mai bătrâni, se lovesc de vieți și le varsă pe jos, inimile se acoperă rușinate cu tristețe, lui Dumnezeu i s-a făcut dor de frumos. Gânduri negre întemnițează speranțe în bernă, doar pustiurile își mai păstrează pulsul regulat, vorbim în dodii despre fericirea eternă, Cuvântul refuză spitalizarea, … Mai mult Ceresc de bătrânețe

Gol de viu

Mi se prind de tălpi scaieți de pustiu, din ochi mă sfidează ultimul strop de viu, munții și cerul mi se despart de cuvinte, durerea se încăpățânează să mă țină minte, tăcerea îmi taie un suspin de pe limbă, ani de lumină clipocesc și preschimbă gânduri bolnave în cai de văzduh, în mine curajul ține … Mai mult Gol de viu

Deviant

Ce mă mai poate feri de albastru, de perfecțiunea de cer neîntinată de niciun astru, de-un infinit ce nu mi se potrivește, de o culoare ce judecă tot ceea ce privește? Unde mă pot ascunde de extraordinar, de sminteala de a-ți fie ție însuți perpendicular, de sfera fără umbre, dincolo de rugozitate, unde mă pot … Mai mult Deviant

Nărav ceresc

(Pinterest) Pe buza cerului albastru un herpes răsări în zori, sărbătorise cu un astru, degustând sute de licori, din vânt se-alese c-o migrenă, geaba-l spălă ploaia pe faţă, o supărase pe Selenă, soarele-l pupă de dimineaţă. Se tot jura c-o să se lase, c-o să-şi mai pună pofta-n cui, noaptea-i punea pe ochi mătase, iar … Mai mult Nărav ceresc

Îngeri de nenoroc

Aseară te-am văzut cum traversai cerul, aplecat de boala furiei, dădeai carele-n lături, izbeai cu pumnul în porţile raiului şi le lăsai pe frunte nebuloase. Dumnezeu îţi striga, obosit, că nu e acasă, îşi afişase programul pe uşă şi duminica era liber. De pe gânduri îţi săreau scântei şi eu le adunam în urma ta … Mai mult Îngeri de nenoroc