Gânduri de lemn

Odată, pe când inocența era încă fată, un copac mi-a bătut în geam, în noapte, plângându-se de migrene și de dureri de spate, noaptea, neimpresionată, își punea părul pe moațe, am coborât și l-am strâns, liniștindu-l, în brațe, mă pregăteam să strig după ajutor, m-a oprit, din destin rămăsese doar cu o coadă de topor, … Mai mult Gânduri de lemn

Iubire de foc

(Image from http://www.celebratebig.com) Nimeni nu l-a văzut, nu l-au auzit, s-a prelins din cuvânt, nu s-a lăsat simţit, s-a târât pe genunchi, pe sub pământ, ocolind rădăcina copacului flămând, l-a încolţit, abia când i-a venit bine, prinzându-l uimit, smulgându-l din sine, i-a îmbrăţişat trupul în palmele-flame, sărutându-i frunzişul, dându-i frisoane, l-a iubit până-n inima anilor … Mai mult Iubire de foc

Mihăiţă şî păpuşâca (9.05.2015)

(Google search) – Badi Niculaie, badi Niculaie! – Şi-i, băi, ştirbule, la ce-i vinit? Căpşunili s-o trecut, n-o mai ramas mari lucru di furat, vezi dară nişti poamă acră, lângă fântână, la poartă. – Hai, bre, badi Niculaie, cî anu’ ista n-am furat ninica, nu vezi, bre, cî mă dau di ceasu’ morţii sî intru … Mai mult Mihăiţă şî păpuşâca (9.05.2015)

De florile mărului

(Image from www.videoblocks.com) Simion, al Catrinei, s-a trezit, într-o dimineaţă, cu faţa la peretele dinspre nord, pe care nevastă-sa îl zugrăvise cu copaci, după cum umbla modelul prin sat. Trăgeai, din pensulă, un chenar, mare cât tot peretele, iar în mijloc puneai ce ţi-era mai drag. Maică-sa pusese via, unchiu-său Toader un câmp de flori, că … Mai mult De florile mărului

Cântec de scoarţe

 (Beyond reach – DeviantArt)   Să nu spui unui copac înfrunzit ‘te iubesc’, sunt trufaşi şi îşi revarsă clorofila peste lume, luând-o în stăpânire. Să spui ‘te iubesc’ copacilor zgribuliţi, bătuţi în ţinte de ierni dictatoriale. Să nu spui copacilor frumoşi ‘te iubesc’, te vor şantaja cu producţia de oxigen, în timp ce rădăcinile lor … Mai mult Cântec de scoarţe

Primăveri de volbură

  Doamna nopţii-ncet încalţă, fini, ciorapii de mătasă, coapsa-i mângâie-n ispită boarea neagră, ostenită, ce îşi caută odihnă-n pielea caldă, rumenită de dorinţă, ce pândeşte de sub coli de menuet, picătură de iubire în peniţa de poet. Doar copacul doarme-n freamăt, trist, adulmecând în geamăt, poate taina de rebelă a mănuşii de dantelă, care urcă, … Mai mult Primăveri de volbură