Povestea lui Milian

Pe la începutul toamnei se aciuase în mahala Milian, un bărbat fără vârstă, „spre 40 de ani”, îşi dăduseră cu părerea cumetrele. Cu ochii fugiţi spre tâmple, părul încovrigat în noduri şi-o barbă stufoasă, câştigase un aer de călugăr, din acela îmbătat cu miros de tămâie şi gust de împărtăşanie. Milian a adormit, în prima noapte, … Mai mult Povestea lui Milian

Dumnezeu răspunde la avizier

De când preluase părintele Eusebiu parohia, mahalaua îşi deschisese sufletul către Dumnezeu, oamenii se strângeau în număr mare duminica dimineaţa la slujbă, nunţile, botezurile, înmormântarile deveniseră treburile tuturor. După slujbă lumea mai întârzia la o colivă şi la un rachiu, la mesele cu bănci de lemn ce apăruseră în curtea bisericii, la umbră de cireşi … Mai mult Dumnezeu răspunde la avizier

Curăţă-mi, Doamne, odaia sufletului, că la acareturi mă pricep şi eu

– Aicea erai? N-auzi cum ti strâg di-mi şuieră plămânii? Tragi tutun în chept! Tătă zâua stai cu luleaua ceea în gură, lua-o-ar naiba s-o ieie! – Aghe m-am aşăzat olecuţă, Nataliţă, nu vezi c-am dat deoparti nămeţii, sî poţi nimeri poarta? Poati vini poştaşu’ cu ziarili di la oraş … – Sigur că da, … Mai mult Curăţă-mi, Doamne, odaia sufletului, că la acareturi mă pricep şi eu

Ana, Ioana, Maria, suflete cu răni

Foto Romulus Vuia – Ţărănci, Drăgoeni – sursa http://www.oracoolblog.wordpress.com – Mirifica Romanie   Seara îşi târâia sandalele lăbărţate de ultima ploaie pe cer. Le lepădă din picioare şi le atârnă în nişte cuiere de brad. N-avea stele, aşa că trăgea după ea nişte ţoale de vânt, şleampătă şi plină de zdrenţe. Noaptea, nu exista alta … Mai mult Ana, Ioana, Maria, suflete cu răni