Poveste de-o iarnă

Iarna, fată bătrână, uitată-n satul nemuririlor, de soare părăsit, își mână turmele de nori să pască, câinele viscolului latră, asmuțit, ai lunii vârcolaci dau drumul primăverii din lanțuri, clorofila se scutură de beție, se ridică din șanțuri. E vremea mulsului, norii se strâng la stâna raiului, cuminți, o barză cu vești proaspete scoate dulăul din … Mai mult Poveste de-o iarnă

Mă ninge

Nervos şi scârbit de ifose-n iarnă, îl scutură foamea, în noapte-l aleargă, încalecă paloşul crivăţ nebun, îl mână în luptă, amăgindu-l cu drum spre misterele vintrei firii – pădurea, şi nu e făptură, aici sau aiurea, să-i domolească pornită-ngâmfarea, asprimea cătării, cumplită-i chemarea. Ea, calmă, pictează pe faţă surâsul, ascuns e fiorul în palmă, intrusul … Mai mult Mă ninge