Mă ninge

Nervos şi scârbit de ifose-n iarnă, îl scutură foamea, în noapte-l aleargă, încalecă paloşul crivăţ nebun, îl mână în luptă, amăgindu-l cu drum spre misterele vintrei firii – pădurea, şi nu e făptură, aici sau aiurea, să-i domolească pornită-ngâmfarea, asprimea cătării, cumplită-i chemarea. Ea, calmă, pictează pe faţă surâsul, ascuns e fiorul în palmă, intrusul … Mai mult Mă ninge