Ce sunt eu fără tine?

Ce e sufletul meu? Un sâmbure de cireașă, un copac nenăscut, un gust rămas greu, în tânguirile sângelui o lacrimă chiriașă? Ce e dragostea mea pentru tine? Neașteptata silabă amară din dulceață, o reîntoarcere din vremuri pustii, străine în pulpa de fruct ce ne ține în viață.

Ploaia mea și-a ta

Stăteam cu ochii pe albastrul tuturor furtișagurilor zilei, pe deasupra gardurilor grădinii. Oceanul se cățărase pe cer, indiferent la smiorcăielile moleculelor de aer. Soarele își peticea rănile cu marginile norilor. Toate tăceau, de parcă le fusese smuls, de la rădăcină, Cuvântul. Niște pui de păianjeni, încă atârnați de ațișoarele cordoanelor ombilicale, mi se lipeau de … Mai mult Ploaia mea și-a ta

Doi ca noi

Văd prin tine, orașe, case, geamuri înnegrite de munca la birou, câini, frunze ce sfidează serviciile publice, femei frumoase, mănuși de piele, un singur copil, aburind un plâns de foame. Trec prin tine amănuntele iubirii mele cu siguranța trasă. Mor în noi ultimele schije, ultimul război, frica de cuvânt. Văd prin tine, noapte, trec prin … Mai mult Doi ca noi

Cimitirele crucilor de noapte

Copacii își strâng armată la marginea drumului și-n aer își găsesc sfârșitul schije ce miros a tei, ciorile survolează cu gând de ploaie sufletul pământului, între mine și tine cadavrele orelor s-au înmulțit cu trei, ghiuleaua lunii cască, plictisită de propria amenințare, lumina descărnată scuipă sânge pe coji de nori, inima din mine își flutură … Mai mult Cimitirele crucilor de noapte

Vara mea

Grâul a-ncărunțit și-și caută locul de veci în pâine, arșița s-a molipsit de guturai, din cer cad lacrimile zilei de mâine, harbujii au înghițit asfințitul și acum le e rușine, vara mea se ține de mână cu tine. S-au supărat cocorii, au plecat fără să încerce un rămas bun, vântul bate pasul pe loc, ca … Mai mult Vara mea

Vai

Vai de cap și de picioare când pe gând le șade-o floare și din dreptul lor la soare mușcă cețurile-amare. Vai de pofte de căpșună ce-și pun ștreanguri de smântână, mor ținându-se de mână în oful dintre om și lună.

Am crezut

Am crezut că ți-ar fi fost mai bine cu mine dacă întrebările de după-amiază nu s-ar fi grăbit să leșine, am crezut că-n mângâieri ai să dezvinovățești cețurile din privire, în bătaia timpului mai era loc doar pentru o ultimă amăgire, am cedat drumului numele tău și singura mea valiză, am renunțat și la părți … Mai mult Am crezut