I-am cerut soarelui să mă contamineze cu lumină, fotonii să se îndrăgostească de hemoglobină și împreună să se plimbe prin artere, în căutare de odihnă și bănci. I-am cerut cerului să mă contamineze cu după-amieze de ploaie, să mi se agațe de inimă, la fiecare bătaie, câte un curcubeu, iar la capătul lor să găsesc … Mai mult Cereri fără audiență
Au trecut doar trei regrete de la marele dineu închinat oportunităților de a fi laș. La ce bun lupta împotriva scămoșării cuvântului când bumbacul a ales să astupe doar urechile fine, de la oraș?
Îmblânzește pentru a doua oară cuvintele, obligă-le să-mi spună că mă iubesc, s-au ofilit pe rafturi jurămintele, de punctul de sfârșit de noimă mă lipsesc.
Cine este dragostea?, am întrebat soarele, apa, umbra, pământul. Ce respiră?, am întrebat aerul, trandafirii, scorțișoara. Ce îmbracă?, am întrebat trecătorii, vitrinele, semaforul. Îmi stăruiau în minte doar frânturi de cuvinte, și acelea refuzate de alocația de imaginație, cuvinte stricate care se repetau, împiedicându-se în propria lipsă de inițiativă. Cine este dragostea?, mă mânca disperarea … Mai mult Cine este dragostea?
Într-o zi piatra s-a supărat pe pământ, precum oul care și-a schimbat biografia ca să nu mai pomenească de găină, s-a ridicat, scuturându-se de țărână, și s-a declarat din neam de vânt, și-a despicat pântecele și și-a pus pe blazon o salină. Pământul s-a resemnat, obosit, copii de verde îi încolțeau mici bucurii pe suflet, … Mai mult Mici trădări minerale
Încarcerat în propria-mi bucurie, las ochilor rația mea de lumină, gurii forfota dulce de cuvânt, inimii mersul săltat de fetiță care nu a ajuns încă din urmă supărările de balerină, iau în serios ieșirile de ușuratică ale sorții și caut plâns, pentru că nu știu altă taină.
Fețe rotunde, cu gura aurită, prinse de câte o pereche de aripi albe, care încă mai ascund miros de porumbel, caută tovarăși de joacă, fâlfâind chemări de pe zidurile bisericii. Sfinți dulgheri lăcuiesc timpul porționat în cufere gata să se îmbarce pentru călătorie, și cer liniște, împovărați de insistențele Cuvântului. Din altar, o lumânare ce … Mai mult Daniel
Pe lume există oameni și … pretenții. Pretențiile nici măcar nu mai încearcă să pară oameni, înmagazinează dovezi de primăvară, privând narcisa de narcisism și de alte abracadabrante fantezii. Poartă ochelari pe care rulează doar propria lor durere de spate, înșală realitatea pentru a se putea folosi nestingherite de bunurile ei. Înșală chiar și pentru … Mai mult Draperii pe soare
Creaţia închide uşi,pe suflet hibernează o tăcere de urşi,Cuvântul îşi duce soarta de mână,junglele suferă de inimă bună. Albul îşi pune cărbune pe-o dorinţă,cerul respiră neliniştea din fiinţă,din nimic renaşte, sfidător, o Lumină,ceţii îi sună ceasul de zi senină.
O mare de cerneală mi-a înecat corăbiile în visul de cu noapte, soarele se murdărise pe față, luna aștepta să-i fac dreptate, cuvintele strigau disperate după semne de salvare, o frază le strângea ultima picătură în năvoade de iarbă de mare, cratime duse de valuri sfârșeau în burți de sintaxă cu colți, singurul curajos de … Mai mult Porcușori de mare
