Un ieri de pustiu

Îți amintești de primăvara gustului de verde, de frăgezimea orelor de după miezul nopții, furișându-se-n mâine, de suspiciunea dimineții, care, deși ne dă lumea pe mână, nu ne crede, îți amintești de după-amiezi ce ne creșteau pe suflet pâine? Îți amintești de ritualul pașilor flămânzi de drum, de păsări, de copaci, de flori vânzându-ne iluzii … Mai mult Un ieri de pustiu

Duminica orbului

Sub chinul ochilor închişi călugări spală miei ucişi de fiare, din nesaţ şi vină, ce-şi ascut dinţii din rugină, muşcând din carnea albă-a lunii, otravă ţin pe limbi păunii, îmi plâng, în gând, ochii închişi veşted de nuferi compromişi.