Comestibilitatea lui a ști

Curiozitatea e o abundență de vagoane, o garnitură de tren ușor de silabisit, care-și anunță plecarea de pe peronul gării care încă ne mai desparte de sfârșitul zilei de azi. Curiozitatea mea se înfricoșase la gândul blestemului și celei mai nesemnificative întârzieri. Se punea uneori în mișcare fără a aștepta fluierul impiegatului, ghicindu-i gestul din … Mai mult Comestibilitatea lui a ști

Povești de ceață

Am văzut-o ascunzând un oraș întreg sub limbă, înghițind șoaptele fabricilor trezite prea devreme, trei îngeri, coborând pe frânghii de lumină, priveau cum se schimbă la față când o întrebau de pierderile de vreme. Soarele se prefăcea a duce suferința la tâmple, deși cu toții știam că el o plătise pentru diversiune, cât să fumeze … Mai mult Povești de ceață

Cum îi soarta omului … (24.04.2015)

(Pinterest) În fiecare duminică după amiaza, la vremea când timpul încă îşi mângâia burdihanul, sătul de nazurile zilei, Ion Boierul îşi scotea iapa la plimbare. Ion rămăsese văduv cu vreo doisprezece ani în urmă şi de atunci îşi căuta, cu religiozitate, nevastă. Le ceruse, pe rând, pe toate babele, inclusiv pe ale mele, apoi a … Mai mult Cum îi soarta omului … (24.04.2015)

Era bine şi cu indigo (8.04.2015)

Vera era o babă frumoasă. Nu te repezi la bucătărie, să-ţi mai iei o prăjiturică, că deja ţi se vede burta, printre volane şi faci firimituri pe pagină! Bagă bine la cap , babe frumoase există, doar că moşnegi ai dracului nu vor să conştientizezi, altfel cum şi-ar justifica aventurile sau însurătorile cu ‘nepoate‘? Vera … Mai mult Era bine şi cu indigo (8.04.2015)

Un personal plecat de la ultima linie

 (Foto şi mai multe informaţii despre trenuri de pe http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16807977-analiza-cum-mergeau-trenurile-acum-140-ani-poveste-romani-unguri-austrieci-englezi-vremuri-scandaluri-rasunatoare-reusite-uimitoare.htm) Există bucăţi de lume care se retrag din realitatea imediată şi se încapsulează într-o vitalitate cu alte coordonate. Aşa sunt gările. În gară nicio aşteptare nu e în zadar. Mi-am petrecut copilăria privind gara, de după un geam cu zăbrele. Casa era la stradă şi sătulă … Mai mult Un personal plecat de la ultima linie

Vin de călătorie

Îmi scrii un vers pe frunze, nu ştii că frunzele pleacă? În locul lor, confuze, crengile neputinţa-şi apleacă. Literele ruginesc sub ploi, silabele sunt puse la ziduri de ceaţă, noima e aruncată de vânt la gunoi, de ochi mă strâng amintiri de verdeaţă. Noroaiele mă urcă până la piept, la gât, toamna-şi zideşte pe somnul … Mai mult Vin de călătorie

Întâlnire cu o gară

Era atât de târziu încât pe faţă nu-mi mai rămăsese nicio urmă de lumină. Îmi spusese că pleacă, dintr-o dată, şi cu el nu găseam niciodată replica potrivită. Am tăcut. Fetele adormiseră, căminul Politehnicii îşi refăcea forţele după sisificele sesiuni de examene. Fumam pe casa scării. Voisem să-l trag de mânecă înapoi, dar ridicase palmele … Mai mult Întâlnire cu o gară

Mai vin de mă duc

Mi-am pus toată viaţa într-o valiză. Şi nu era deloc grea. Pe peronul gării am oprit, să mă mai uit o dată înapoi şi să mă asum. De câte ori uitasem să trăiesc? De câte ori am alunecat în poveştile altora? Unde îmi lăsasem amintirile? Mai aveam câteva speranţe, milostenie din oficiu, şi le purtam … Mai mult Mai vin de mă duc