Au îmbătrânit trotuarele

Au îmbătrânit trotuarele, carnea pașilor li s-a fleșcăit, de pe-un stâlp, uitat dușman, soarele le pândește suflul de bitum obosit. Primăvara le-a întins pe piei din mușchi un verde, o tinerețe de-mprumut, timp zeciuit, leacuri amanetate greceștilor calende, de dimineață, un ger cumplit le-a-ncărunțit. Mor trotuarele, cerșind zăpadă, un cimitir de alb desperecheat, piatra de … Mai mult Au îmbătrânit trotuarele

Demistificare

S-a prelins de pe degetele noduroase ale copacului paznic de noapte, iarna s-a oferit să-i dea în chirie măreția neostoitului îngheț, soarele cumpărase deja, pe mai nimic, paltoanele mâncate de molii ale lui februarie. Nu era decât o picătură de apă, o singurătate caldă, lipsită de coaja stoică a tristeții de a mai pierde un … Mai mult Demistificare

Păcatele albe

– Unde te duci? Gerul e greu de dus pe umeri, e-un mort în soare … – Mă duc la casa lui Dumnezeu, să îl colind pentr-o ninsoare. Cerul, flămând, s-a subțiat, pe clopot s-a deschis o rană, cuvântul s-a întunecat, altarul s-a dat de pomană. Mi-e teamă că a obosit să peticească saci de … Mai mult Păcatele albe

A nins …

(Art from www.olyarte.com) A nins. Ne-a acoperit dorul de înălţime cu zăpadă, cerul a deschis ochii mici, de sită, nimbul gerului să ne vadă, tu simţi doar frigul meu, tremur de aripi răstignit pe vânt, ţi-e chin că vei pleca şi-am să rămân în zdrenţe, bolnavă de cuvânt. Îmi laşi căldura lacrimilor tale, să-mi peticească trupul … Mai mult A nins …

E frig şi-n cartea de istorie

(from weheartit.com) Pe sub croncănitul ciorilor numai vrabia geru-l boceşte, tăcerea împăcării apelor mărilor îmbătrâneşte vinul, cu gust de peşte. Coroane de flori aburcă pe geamuri, se-aşteaptă durerile iernii să cearnă, copacii-şi întind sub moarte din ramuri, giulgiul de ceaţă pe la tiv se destramă. Dumnezeu a trimis cu iertări un bufon, ce aleargă cu … Mai mult E frig şi-n cartea de istorie

Primăvară pusă la colţ

(Pinterest) Îmi amorţiseră degetele, aşteptând la geam, de dimineaţă, să se istovească gerul. El trăgea cu ochiul, suflând pe sticlă floare albă, încolţită de cercevele. Stârnită, m-am apucat să-mi curăţ ciubotele. Aveau nevoie de cizmar, cusătura cedase mai demult, dar numai pe la şireturi, blana se tocise un pic, dar le purtam de grijă. Încă … Mai mult Primăvară pusă la colţ

De la fetiţa cu chibrituri la baba fără lemne

 ( Rodrigo Rod collection ) Era frig. Joule*-ii se înstrăinau de piele, urcând şi coborând scări îngheţate de răsuflare, pe aerul odăii. Geamurile înfloriseră şi scârţâiau de când le părăsise întunericul. Numai vatra nu-şi sulemenise faţa, zăcea în cenuşă, cu ochii lipiţi de funingine, fără lacrimă. Ciubotele băteau un ritm răguşit pe podele. Am luat … Mai mult De la fetiţa cu chibrituri la baba fără lemne

Iarnă grea

Din ceruri cad zăpezi peste oraş, viscolul, silit, le-adună pe făraş, apoi le-azvârle ceţii pe obraji, norii, râzând, scuipă mai multe pe grumaji, prăpădul alb adoarme culorile sub tiv şi gerul cere azil politic obsesiv, o cioară avocat îşi pregăteşte o tiradă, mocnesc bălos ochii oamenilor de zăpadă. „Ce-i zarva asta?”, întreabă Dumnezeu, distras pe … Mai mult Iarnă grea

Dă-mi iarnă

Iarna dă-mi pe gură ger, să-l aprind, să-l ard pe faţă, să-l amân, apoi să-i cer, să-i pun pe suflet flori de gheaţă. Iarna dă-mi pe mână viscol, să-l resping şi să-l aduc până-n prag, să-i dau ocol, să nu ştie unde-l duc. Iarna dă-mi pe ochi ninsoare, să-l alin, să-l molipsesc de căderea în … Mai mult Dă-mi iarnă