Apă vie

Aceasta e strada de pe care ploaia și-a luat catrafusele și a plecat. S-a întins până-n vale, câutând înțelegere la râul mare proprietar de valuri cu chirie modică, acces la internet și trei mese pe zi: pește pe vreme bună, mormoloci pe timp de furtună. Aceasta e strada făcută de rușine pentru că nu i-a … Mai mult Apă vie

Șoapte

Clădirea revărsa umbre de milă peste celelalte. O arhitectură stranie, modernizând goticul până la disperare, sucomba în eleganța birourilor de la interior. Lumina se scurgea, ca o lavă, de pe ecranele calculatoarelor, ferestrele priveau neputincioase, așteptând, cu palpitații, ghilotina fiecărei înserări. Prosperitatea zâmbea ospitalier musafirilor, secretarele împrumutau din jovialitate. Călin privi de jur-împrejurul biroului, supărat … Mai mult Șoapte

Moliile eternității

În timp ce femininele îndrăznesc să pună și ele piciorul pe lună, pe luna problemelor de zi cu zi, masculinii țes de jur-împrejur un miceliu, invocând zădărnicia. Ai lor au bani, putere, sunt majoritari la cârma lumii, sunt, încă, cei mai bine plătiți pe piața muncii, au acces necondiționat la educație oriunde în lume, pe … Mai mult Moliile eternității

Aberații pe coji de nucă

Dumnezeu se chircise în pântecul Întunericului. Sfinții călcau ca pe cuie. Lipsa Cuvântului ardea mocnit în aer, răspândind un miros anticipat, de apocalipsă. Întreg Universul simțea teama, reprimând cu greu tremurul, dar urletul, încă surd, al frustrării își făcea loc și de cap, înmulțindu-se, întărindu-se, adulmecând după putere. Dumnezeu cântărea răbdare. Întrebările își plângeau, lașe, … Mai mult Aberații pe coji de nucă

OMU

Organizația Mondială a Urii – OMU își avea sediul, în varianta făcută, nu născută a iadului confiscat de homo sapiens, în naivitatea unei foste fortărețe, o naivă ce crezuse în bărbăția pietrei, spulberată de o fracțiune teroristă alungată din Orientul Mijlociu de o după-amiază de plictis, fără atentate, duhnind a sex predictibil. De la apariția … Mai mult OMU

Elita Z-day mă-sii

( from Psyhology Today) Deşi este futil şi obstructiv să mai privesc înapoi cu mânie, 2017 a fost un an al dezamăgirilor. Oameni, nu animale. Pisicile, câinii, papagalii, elefanţii şi văduva neagră mângâie şi ele nişte ego-uri, că doar de atât ne-a mai rămas imaginaţie, de orgolii stalactitice şi stalagmitice. Reţelele sociale ne-au pus sub … Mai mult Elita Z-day mă-sii