Cimitirele crucilor de noapte

Copacii își strâng armată la marginea drumului și-n aer își găsesc sfârșitul schije ce miros a tei, ciorile survolează cu gând de ploaie sufletul pământului, între mine și tine cadavrele orelor s-au înmulțit cu trei, ghiuleaua lunii cască, plictisită de propria amenințare, lumina descărnată scuipă sânge pe coji de nori, inima din mine își flutură … Mai mult Cimitirele crucilor de noapte

Vai

Vai de cap și de picioare când pe gând le șade-o floare și din dreptul lor la soare mușcă cețurile-amare. Vai de pofte de căpșună ce-și pun ștreanguri de smântână, mor ținându-se de mână în oful dintre om și lună.

Podul de piatră

Îmi dai verbele cu tot cu coaja de gerunziu pe răzătoare, de reticență mi-ai atârnat un ochi de vultur și două felinare, ne dușmănim din cauza unei misive împinse de lună pe sub ușă, am renunțat la dragoste și la dorința cu porniri de căpușă. Îți prind peștii din gânduri de ițele năvodului partinic, sufletul … Mai mult Podul de piatră

Pe gândul meu

O noapte cu pistrui de smoală te îngâna și tu-mi prindeai o inimă în pielea goală de dorul merelor din rai. Vânam cuvinte, creșteai iarbă, un munte nelalocul lui împrumuta din mine grabă, timpul cerșea gust amărui. Nu mă știai, eu te citeam în cărțile ce-ți adormeau pe mână, uitai în mine privirea de pe … Mai mult Pe gândul meu

Can-can

În noaptea frigului de lapte am prins din urmă două șoapte, le-am mărunțit în voci de ceață, luna, gravidă, mima greață, un brad cu cușma pe-o ureche îi recita, în greaca veche, povestea unor țânci de zei, pofta duhnea a ceai de tei, din rai, un sfânt ungea cu miere tăcerea buzelor de stele, lumea … Mai mult Can-can

De zi cu zi

Niște clopote tânguie-n ropote chinul meu. O rugăciune stinge-n tăciune plânsul greu. Sub o ninsoare un strop de culoare naște candoare în sufletul meu. Zorile crapă o lună seacă, mă strigă o apă să-i fiu mereu.

Vis nepriceput

(Fotografie de pe http://www.tarancutaurbana.ro/randunica) Pricinoasele rândunele îşi ascund fericirea pe sub streşini şi iele le caută inima, deşirată pe-o furculiţă, să aţâţe, în moarte, strigoilor o dorinţă. Pădurile-şi plâng pe sub bufniţe teama, luna se retrage în albastru şi nu dă nimănui seama, furtuna îşi ridică fusta de ape la cer, Dumnezeu iartă Luminii adulterul c-un … Mai mult Vis nepriceput

În şoaptă

(Pinterest) Întâmplările zilei atârnă de garduri, noaptea şi-a scos umbrele la uscat, vântul pândeşte, adulmecând, dintre ramuri obrăznicia unor secrete, trimis la furat. Ascuns de evantaiul complice al ploii, soarele şi-amestecase printre-ale frunzelor voci versul de iubire, închinat muzei lui – florii şi aceasta se umpluse, până peste cap, de boboci. Acum luna avea să … Mai mult În şoaptă