Decăzut din fruct

Toamna aruncă mere descărnate la cimitir, pământul îşi strânge iarba uscată la chimir, pulpele le-au putrezit, muşcate de ploaie, miroase a beţie, pe crengi se caţără lacrimi, şiroaie. Seminţele dorm, mustind pe cotoare, bruma îşi dă cuvântul de onoare că nu le va nega noilor veniţi cetăţenia, timpul tuşeşte, sesizând, pomilor, ironia.

O doză de fructoză

Când iubirea de-o lună încalecă pe-o căpşună şi pleacă nebună, rămâi pe-o alună, clătinând din cireşe, oftând din măceşe, cerând drept de mere, custodie pe pere. Poate dorul uituc se ascunde în nuc, fremătând în bame, speriat de banane. Între timp, chinuit, un harbuz zaharisit stoarce din lămâie lacrimi de gutuie. Pe pulpa de strugure … Mai mult O doză de fructoză