Când ninge

Îmi ninge pe oase, veșmintele timpului s-au dat la o parte, naivitatea zăpezilor, născute frumoase, deschide în suflet un lacăt de carte. Îmi ninge pe gând, tigva orgoliului s-a despuiat de coaja fericirii, pe buze un fulg umezește un colț de cuvânt, foamea din palmă cerșește gologanii albi ai iubirii.

Păcatele albe

– Unde te duci? Gerul e greu de dus pe umeri, e-un mort în soare … – Mă duc la casa lui Dumnezeu, să îl colind pentr-o ninsoare. Cerul, flămând, s-a subțiat, pe clopot s-a deschis o rană, cuvântul s-a întunecat, altarul s-a dat de pomană. Mi-e teamă că a obosit să peticească saci de … Mai mult Păcatele albe

Promiscuitate hibernală

Azi noapte m-a trezit un ger buimac, bătea, călcând pe oasele zăpezii, din ușă-n ușă, mă căuta cu o factură restantă, pentru un frac, și taxe neplătite pentr-o iubire îngropată clandestin de o mătușă. Lemne, urlându-și despărțirea de pădure și condamnarea la moarte în beneficiul unei specii de zevzeci, sacrificau pe mine îmbrățișări de mame … Mai mult Promiscuitate hibernală

A nins …

(Art from www.olyarte.com)   A nins. Ne-a acoperit dorul de înălţime cu zăpadă, cerul a deschis ochi mici, de sită, nimbul gerului să ne vadă, tu simţi doar frigul meu, în tremur de aripi, venit tocmai din suflet, ţi-e chin că vei pleca şi-am să rămân în zdrenţe, fără sunet. Îmi laşi căldura lacrimilor tale, să-mi … Mai mult A nins …

Pierdut nopţi, le declar albe

 (From Business Insider UK, Flickr / Young Sok Yun 윤영석) Respiraţia descărnează bucăţi din mine, tu-ţi strângi ochii, spui că ninge şi ţi-e bine, mă desprind de pe echilibrul ce fluieră din os, tu îţi întorci privirea şi buzele pe dos, te plângi că vreau să-ţi fur plăcerea scrisă-n fulgi, dar urmele-mi dispar din zăpadă, mi-e … Mai mult Pierdut nopţi, le declar albe

Drumul iernii

Când tâlcul dimineţii suferă de ceaţă, un suflet prins de friguri mai lasă paşi pe gheaţă, plecat să ceară iernii o plapumă de fulgi, slăbit de viscol, până-n vintre, în nopţile prea lungi. Întreabă răguşit, încolo şi încoace, ce să-i dea iernii-n schimb, de binele-i va face, se simte înghiţit de toate şi nimic, dar … Mai mult Drumul iernii

Dă-mi iarnă

Iarna dă-mi pe gură ger, să-l aprind, să-l ard pe faţă, să-l amân, apoi să-i cer, să-i pun pe suflet flori de gheaţă. Iarna dă-mi pe mână viscol, să-l resping şi să-l aduc până-n prag, să-i dau ocol, să nu ştie unde-l duc. Iarna dă-mi pe ochi ninsoare, să-l alin, să-l molipsesc de căderea în … Mai mult Dă-mi iarnă

Mă ninge

Nervos şi scârbit de ifose-n iarnă, îl scutură foamea, în noapte-l aleargă, încalecă paloşul crivăţ nebun, îl mână în luptă, amăgindu-l cu drum spre misterele vintrei firii – pădurea, şi nu e făptură, aici sau aiurea, să-i domolească pornită-ngâmfarea, asprimea cătării, cumplită-i chemarea. Ea, calmă, pictează pe faţă surâsul, ascuns e fiorul în palmă, intrusul … Mai mult Mă ninge